O vita „rea”

Cosmin Zidurean

Publicitate

Una dintre cele mai haruite podgorii pentru producerea vinurilor rosii este cea a Mehedintiului. Plaiurile viticole de la Vanju Mare-Orevita se afla exact pe paralela 45 ca si Bordeaux si, de ce nu, Dealu Mare. Deasemenea, de-a lungul Dunarii, trece aici singurul culoar de clima mediteraneana de la noi, astfel ca orele de solarizare sunt mai bine de 4000 pe an.

Alaturi de clima, solul-o combinatie de pamant rosu de padure cu calcarul venit pana la suprafata-face restul. Istoria vinurilor de aici incepe cu neoliticul de la Vadastra si atinge un maxim in finalul secoluluui XIX cand un Negru Vartos de Vanju Mare a luat marea medalie de aur la Expozitia Universala de la Londra. In aceeasi perioada, Simion Mehedinti,marele geograf si profesor, spunea ca taranii din zona sunt favorizati fata de altii fiindca pot sa-si duca la coasa vinul in batista… Cat de extractiv, cat de taninos, cat de corpolent va fi fost vinul acela!

Publicitate

Dupa zeci de ani de disparitie totala de pe mesele iubitorilor de vin, vinurile de la Orevita au inceput timid sa reapara. Povestea pe care voiam sa o spun este legata de acest loc, botezat pare-se de cavalerii Sf. Ioan de Malta. Cand acestia au fost chemati de regele Ungariei sa asigure tarmul Dunarii si au construit turnul ce a dat numele orasului Turnu Severin, asceticii cavaleri au cerut la masa vin. A fost adus vin de pe dealurile mai sus numite. Vinul fiind tare si taninos, calugarii s-au cam imbatat…A doua oara insa, cand au cerut vin au cerut explicit: „O, rea vita, de acolo vrem vin”. Interesant este ca in Evul Mediu numele localitatii a fost intr-adevar Oreavita, devenind ulterior Orevita. Aceasta este de altfel singura fapta de arme a ioanitilor, consemnata in spatiul dunarean.
Pax vobiscum!