Fetească neagră Opus fabula 2019, Gramofon Wine, Dealu Mare – 16,5% vol alc, demidulce. Rubiniu profund, strălucitor. Nas de cireșe negre, vișine supercoapte, gem de prune. Textură catifelată, dar cu fermitate și complexitate gustativă peste medie, în care apar curmale, struguri și ardei iuți (toate, deshidratate) și cuișoare, pe o aciditate echilibrată. Zahărul rezidual nu dă senzația de demidulce, ci de demisec. Alcoolul, mare, este foarte bine integrat, nu deranjează, ci dimpotrivă – ordonează, structurează acest vin. Cam așa arată descrierea mea pentru această Fetească neagră – despre care aș zice că merită 92 de puncte, nivel cu care mă întâlnesc rar. Îmi pare rău că evaluatorii de la Premiile de excelență Vinul.ro 2020 n-au avut încrederea / curajul să-i mai acorde trei sferturi de punct în plus – diferența care l-ar fi propulsat la Marea Medalie de Aur. Dar sunt convins că timpul își va spune cuvântul și în acest sens. Dacă ar fi să fac o analiză cu pretenții de profunzime mai mare, aș sublinia alte tipuri de valori ale acestui vin, dincolo de cele gustative.
Opus Fabula așterne o punte și e un eveniment de tip “lebădă neagră enologică”
Pe de-o parte, fiindcă e un vin neobișnuit – la propriu: nicio cramă cu pretenții elevate nu obișnuiește să abordeze acest stil (zahăr rezidual mare + alcool ridicat + struguri negri) la nivelul gamelor de vârf. O reticență explicabilă din cauza deceniilor în care vinurile roșii cu rest de zahăr au fost doar ieftinături adresate consumatorilor nepretențioși și neavizați – un fenomen comercial de care producătorii ambițioși s-au delimitat. Îmi pot aminti doar două exemple cu-adevărat reușite, în ultimii douăzeci de ani – Feteasca neagră Hariton, de la Vinterra, și o alta, de la Institutul de Cercetare și Dezvoltare de la Valea Călugărească (din păcate, nu i-am reținut numele). Din perspectiva asta, Opus Fabula așterne o punte către dorința legitimă a publicului avizat de a găsi o nouă exprimare de calitate a soiului considerat port-drapel național – o punte între “pofta de dulce” și “pofta de calitate”.
Pe de altă parte, vinul e neobișnuit și fiindcă – după știința mea – nu se poate obține în fiecare an, nici dacă ai vrea. Trebuie să se întrunească anumite condiții cumulative: număr de ore de soare, cantitate de precipitații, temperatură, curajul (sau norocul) viticulturului de a aștepta momentul cel mai potrivit pentru recoltare, priceperea și inspirația enologului de a conduce fermentația într-un anume mod și așa mai departe, că nici eu nu pot să le știu pe toate…
Feteasca neagră: “You Haven’t Seen the Last of Me!”
Am văzut că specialiști precum Caroline Gilby Master of Wine sau Cătălin Păduraru asociază Opus Fabula stărilor “de contemplație”, “la ceas de seară”, în timp ce somelierul Sergiu Nedelea (care e și “nașul de botez” al acestui vin) indică și potriviri gastronomice din sfera brânzeturilor, prăjiturilor cu ciocolată și a fripturilor cu arome intense, ca mielul, căprioara sau rața.
Nu contest niciuna dintre aceste indicații de utilizare, ba chiar m-aș bucura de oricare, eu i-am găsit însă una în plus – sau mai degrabă m-a găsit ea pe mine, “m-a izbit” în imaginație. M-am văzut transportat în “Burlesque”, cu Cher și Christina Aguilera cântându-mi la masă iar eu bând acest vin și bucurându-mă de moment (dacă n-ați văzut filmul, vi-l recomand)! E muzicalitate în acest vin, e atitudine, e show. E energie care “trece sticla” și te electrizează, te inspiră. E o mică magie – artistică – de care se poate bucura deopotrivă și cel învățat, și cel începător. Da, nu e Bach, nu e Chopin, nu e muzică de catedrală (dacă nu iei în socoteală orga de catedrala din gâtul lui Cher, care-ți rezonează direct în piept)! E cabaret, e burlesc – iar puriștii vinului ar putea spune că, în înțelesurile lui profunde, nu are sens – vorba ardeleanului, “așa ceva nu se există”!
Și ce? E viu! E unul din felurile Feteștii negre de a spune, emoționant și convingător: “n-ați văzut încă tot ce pot”.
Enjoy! Cu versuri.