Concursul internațional VINARIUM ajunge, în 23-26 mai, la ediția cu numărul XXI, intrând astfel în al treilea deceniu de existență. Am considerat că e un moment de bilanț, dar și de privire spre viitor. Regăsiți mai jos o discuție cu CEO-ul competiției, Cătălin Păduraru, dar puteți accesa și un alt articol recent, cu ocazia aniversării a 30 de ani de activitate a lui și 30 de ani de existență a Asociației Degustătorilor Autorizați din România. (Subtitlurile aparțin redacției)

Verificarea independentă a VINARIUM e un mare plus. Prin inovații, am adus și noi România în discursul internațional de specialitate

– Cătălin Păduraru, ce rol are VINARIUM asupra dezvoltării pieței vinului din România – în special în ceea ce îi interesează pe consumatorii interni? Până la urmă, nimic nu funcționează “în vid”, în absența consumatorului – ce-i aduce acestuia VINARIUM?

Faptul că VINARIUM nu funcționează după binecunoscutele “principii” românești este deja un plus. La început greu de comunicat, greu de crezut. Fără să supăr pe nimeni (sper), spun că nici o competiție mare, relevantă dpdv probe, nu poate sta în poziție perfect dreaptă fără control extern. Sunt multe concursuri chiar și afară care păcătuiesc în lipsa unei monitorizări externe. Noi avem două în permanență.

Asta a făcut ca în timp rezultatele să fie credibile, cu glisări minore sus-jos firești și inevitabile, și medaliile să devină ghiduri suplimentare de orientare. Longevitatea concursului face ca astăzi să avem baze de date complexe, cu care putem analiza evoluții, mutări oenologice spectaculoase etc. Acestea folosesc și wine-lover-ilor, dar și specialiștilor.

De anul acesta vom avea și un asistent virtual AI pe site, capabil să răspundă mai repede și, cumva, accesând informații mai multe și mai greu de detectat prin simpla scanare a unor tabele sau prin interogarea actualului motor de căutare de pe iwcb.ro. Mulțumesc, Cezar, pentru recomandare!

Am fost folositori și când am realizat softul de jurizare, poziționând România pe locul doi în lume la acest capitol și când am validat sistemul de jurizare online, replicat astăzi în toată lumea (ideea de pornire, Daniel Bichir). Și când am făcut măsurători ale activității cerebrale în momentul degustării. 

Cred însă că aportul nostru este că am făcut să se vorbească despre România, despre soiurile românești. De la stupida, dar de neignorat întrebare: dar se face vin și în România? la cuvinte de laudă pe fluxuri importante din lume și mai ales în cărțile de specialitate cu circulație internațională. De la menționarea MW Caroline Gilby, pentru lămuririle vis-a-vis de Feteasca Neagră (The Wines of Bulgaria, Romania and Moldova), trecând prin rândurile pe care ni le-a dedicat Mike Veseth (Războaiele vinului, Ocolul Pământului în 80 de vinuri), jurat VINARIUM și oaspete al nostru, prin introducerea analizei pentru Feteasca Neagră (Les parfums du vin) făcută de Richard Pfister ca urmare a jurizării repetate la VINARIUM sau, mai nou, introducerea în ultima carte a MW Cees van CASTEREN – tot ca urmare a participării la VINARIUM și a vizitelor organizate de noi – a unui vin Fetească Neagră DAVINO (Anyone Can Taste Wine). Și, prin cele de mai sus, am parcurs doar inventarul ușor, cel vizibil, cu elementele prin care cred că am ajutat apropiații de vin – producători sau consumatori.

Influența VINARIUM este palpabilă și pe plan extern – unde concursul este singurul de asemenea mărime din tot sud-estul Europei. Mai multe branduri românești sunt invitate să se alăture acestei vizibilități

– Ce relevanță are VINARIUM asupra vinului românesc în ceea ce privește exportul?

– Are. În raport direct însă cu dorința de export a producătorilor români. De fapt, influența VINARIUM este palpabilă și pe plan extern și pe cel intern. Să mă explic, pentru că par cuvinte mari, atât timp cât suntem irelevanți ca țară pe orice piață externă și continuăm să acționăm fără un plan pe terenul bolovănos și pe alocuri nedesțelenit, de aici.

În primul rând, faptul că există un concurs atât de mare aici, e un semn. Nu găsești unul de aceeași dimensiune nici în Grecia, nici în Turcia, nici în Bulgaria, Moldova (Republica), Serbia, Slovenia, Croația, Muntenegru, Kosovo, Albania, Ungaria, Ucraina, Slovacia, Cehia, Polonia. Deci, cam până pe la Viena (și acolo cu ceva comentarii) nu prea există competiții similare. (Iar de acolo, știm bine, încep și banii cei mari).

Prezența noastră arată o piață bună, deschisă, cosmopolită. Arată că există consumatori elevați. Vom vorbi imediat și despre ei . Cu alte cuvinte, suntem demni de luat în seamă. Piața bună de astăzi s-a clădit pe vinul românesc. Prin tranzivitate, vinul românesc este demn de luat în seamă.

Apoi pentru intern. Foarte important este faptul că am mutat prin acțiunile VINARIUM (Institutul vinului) percepția autorităților, oamenilor politici, funcționarilor publici, administratorilor regionali și locali în ceea ce privește vinul, concursul de vin, consumatorul elevat de vin. Am publicat sute de pagini explicative, conceptualizatoare, am vorbit cu sute din acesti oameni responsabili (?) pentru destinul României, am ținut prelegeri, am înaintat memorii, materiale documentare, am realizat emisiuni ș.a.m.d.

Totul pentru a extrage vinul, concursul, consumatorul, din terenul alunecos al înțelegerii deformate, care rima la bețivăneală, bun îi vinu’ ghiurghiuliu, ștergare “tradiționale” și căni de lut (toate ca unică expresie “culturală”); concursul era asimilat târgului, bâlciului, mititeilor, vorba aia – mulțime, halebardieri, calici, eu cu cine votez.

Chiar dacă nu am reușit să obținem ajutorul (uneori chiar cel prevăzut de lege) din partea autorităților, am captat măcar atenția și sunt premise pentru deblocarea sistemului. Orice pas, cât de mic, este important. De pildă, proiectul nostru Muzeul Vinului este cu mult mai ușor de realizat decât ne închipuim. Mai ales acum în era post industrială pe palierul digital. Ar fi binevenit și ajutorul cramelor pentru a sensibiliza autoritățile. Este și aici de lucru. Chiar în termeni largi de acțiune, în decursul celor 14 ani de când am ieșit din business, doar câteva crame (prin proprietarii lor) au contribuit la unele proiecte. Dacă schimbăm și asta, sunt mulțumit…

Și am ajuns și la consumator. Aici chiar sunt motive de bucurie. Am reușit să punem bazele branduirii consumatorului de vin. I-am expus – schematic la început – conturul portretului, l-am asociat unor standarde de consum și comportamentale mai ridicate, am evidențiat compatibilitatea acestuia cu brandurile importante de valoare din orice direcție a pieței. Astăzi, puțini manageri ai unor firme de lux nu ar înțelege cât de important este să își expună produsele către posesorii de yachturi din Europa care, să spunem, s-ar reuni la Constanța. Ei, cam pe același model, păstrând proporțiile, a început să fie înregistrat și consumatorul de vin bun, de vin certificat.

Acum 13 ani nici un producător/importator/dealer auto nu concepea să își asocieze imaginea cu Concursul Internațional de Vin.

Acum pot spune că am avut “parteneri de mobilitate” mărci  de top, precum Mercedes, BMW, Toyota, Hyundai, Nissan, toate cu modele high-end. Sper să apară și targetarea cu modele 4×4 pentu viticultor sau vinificator – oamenii cheie, extrem de valoroși, din industrie.

Am regretul că DACIA nu este încă alături de noi. Eu, unul, aș fi mândru ca VINARIUM, un mare concurs OIV care se desfășoară în România, să aibă alături un alt succes românesc: DUSTER!

La fel de mult îmi doresc ca și “agenți economici” străini sau români, care își desfășoară cu brio operațiunile în România, să fie alături de noi: bănci, retaileri, producători de bunuri sau prestatori de servicii la scară națională.

Despre concursuri și „parkerizarea” vinurilor, dar și despre consumatori și achizitori din marile rețele care participă la concurs

– O să fiu puțin provocator: este VINARIUM un trendsetter pe plan internațional sau sud-est european? Când Robert Parker a introdus sistemul lui de evaluare prin puncte, rezultatul (nu imediat, desigur) a fost “parkerizarea” vinurilor, adică apariția a tot mai multe vinuri care doreau să “puncteze” la câteva criterii agreate de sistemul estetic al avocatului: alcool, corpolență, taninuri etc. Are și VINARIUM un astfel de rezultat aici, în colțișorul nostru de lume? Are consumatorul de așteptat un anumit stil al vinurilor medaliate la VINARIUM, sau “la ce ar trebui să se aștepte”?

– Bine, și noi dacă apăream la data și în contextul comercial al timpului aceluia poate că notam și alt parcurs. Dar mai e ceva: să fii vorbitor nativ de engleză și să comunici – în primul rând – pieței tale de 300 de milioane de locuitori…  Plus că la vremea respectivă, mai mult decât acum, incomparabil mai mult, ceea ce se întâmpla în SUA era un exemplu pentru întreaga planetă (inclusiv pentru țările – oficial – rivale). Apoi, piața americană de vin, care avea un potențial uriaș, dovedit în cele câteva decade de atunci și până acum, pleca aproape de la zero. In anii ‘60 producătorii de vin încă nu își reglaseră suflul după prohibiția alcoolului care, deși încheiată, lăsase urme adânci. Parker a punctat pozitiv. Dar tocmai influența unui singur om, una care pleacă din preferințe personale, încercăm noi să deconstruim. Dacă VINARIUM punctează bine la “individualizare” o face (paradoxal, am putea spune) prin excluderea sau minimalizarea subiectivului.

Am făcut ca însumarea minților și gusturilor (fie și diferite) să ducă la “obiectivare”, la rezultate obiective,  să nu riscăm formulări amendabile. Și când ne-am convins că se poate și mai bine, am introdus (da, în premieră mondială) – în paralel – monitorizarea actului de jurizare prin tehnologii neuro-feedback. Bineînțeles că, dacă trăiam într-o țară care și-ar fi asumat destinul vitivinicol, până acum am fi avut premii naționale, publicitate, ceea ce ne-ar fi împins către premii și mai mari, publicitate și mai multă, asta însemnând atragere de fonduri pentru cercetare, patentare și implementare.

Chiar și în contextul mai modest de la noi și ușor încercănați de lipsa de implicare a mediului academic, politic sau chiar de afaceri, îi transmitem consumatorului că trebuie să se aștepte ca vinurile evaluate la VINARIUM să fie printre cele mai obiectiv jurizate.

Nu m-ar deranja ce fac alte concursuri, dacă ele nu ar produce derapaje de interpretare, în sensul că multă lume confundă notorietatea cu valoarea. Nu mă acomodez cu situația în care echivalentul occidental al lui Gheboasă se uită de sus la dirijorul Filarmonicii din București.

Fără legătură cu comparația de mai sus (adică nu Parker e manelist, ci anumite competiții), eu nu exclud să cumpăr un vin de 98-100 de puncte Parker dacă rezonez cu gusturile lui. Au fost vorbe că ar fi manipulat niște trasee ale unor vinuri. Se poate. Eu nu am avut șansa să degust chiar atât de multe vinuri notate de el cu punctajul maxim, dar cele pe care le-am “văzut” erau într-adevăr foarte bune. Așa cum el, un singur om, a ridicat (fără tăgadă) la acel timp Bordeaux-ul, cred că și noi, cei din VINARIUM, care la o sesiune adunăm aproape 1.000 de ani de școală și specializări, putem aduce astăzi vinuri excelente în atenția consumatorului, ridicând, la rându-ne, zone viticole nevernisate, podgorii ascunse, concepte noi, inedite, care altfel – cine știe – n-ar ajunge niciodată în paharul publicului iubitor.

Concursurile de vin organizate sub egida OIV sau VINOFED sunt monitorizate de marile rețele comerciale

– Mai concret, un achizitor de la Lidl Polonia, sau de la Lidl Anglia, bagă în seamă o medalie de la VINARIUM sau face “Meh, mai bine să vedem dacă a primit o recunoaștere de la Decanter, Robert Parker, Mundus Vini sau Concours Mondial de Bruxelles”?

– Clar monitorizează rezultatele unui concurs OIV (și VINOFED). Unul dintre cei mai puternici retaileri europeni știm bine că își trimite vinurile listate, dar și din cele propuse pentru listare, la un concurs OIV cunoscut. Din rațiuni istorice, logistice și de brand – în Germania. Îl interesează mai puțin suta de puncte și medaliile (dar se bucură de ele și le apreciază utilitatea) pentru că are și vinuri mai modeste (dar oneste) și atunci vrea să vadă punctajele. Apelează la un concurs OIV pentru că este monitorizat, nu la unul care “folosește fișa OIV” sau unul inițiat de cineva care trebuie să vândă reclamă sau unei persoane care se ocupă doar de vârful ierarhiei. Este vorba și de costuri. Retailerul nu-și mai angajează oameni scumpi (salarii, impozite, asigurări, birouri, birotică, mașină, telefon, etc), rămânând cu managerul pe vinuri care se folosește de concurs trimițând serii imense spre evaluare (asta, ca să înțelegeți și cifrele mari de pe “afară”). La Parker nici nu ar avea buget pentru ele!

Mai devreme sau mai târziu, toți retailerii mari și responsabili care activează pe piața României vor trimite probe la VINARIUM și să nu fim surprinși dacă vor urma exemplul și cei din UE, cel puțin pentru că suntem și buni dar și competitivi la “fee”-uri. (Ți-aduci aminte că ne-am dorit un concurs – singurul din lume – gratuit și că am organizat câteva ediții așa? …bine, sponsor era familia – vorba celor de la Divertis…)

– Tot o provocare, tot despre parkerizare: ce ai de spus celor care consideră că orice concurs de vinuri la favorizează pe cele care “se deschid mai repede”, care-și arată direct și foarte explicit “nurii”, în dauna vinurilor fine, complexe și poate mai discrete?

Noi cei de la VINARIUM, în baza experienței acumulate, susținem că discreția nu e un minus. De aceea, chiar și la ordonarea electronică (care cere multe date și bătăi de cap producătorilor – dar cu un scop nobil) și mai apoi în flight-uri, se ține cont nu numai de an, culoare, tărie alcoolică ci și de încărcătura aromatică, chiar cea graduală, atunci când un anumit soi provine de pe meridiane diferite. Îți spun drept, multe concursuri mai au de învățat. Ușurăm viața juraților și prin menționarea permanentă a categoriilor clasice OIV, dar și pe cele mai nou intrate în joc: bio, orange, kvevri. Pe de altă parte, mizăm pe experiența juraților. Vinurile “strong” sunt apreciate în contextul valorii intrinseci și nu sub semnul imperativ dat de vreo modă (modă care, a propos, a cam trecut).

Corectăm fin posibile încadrări mentale apriori prin desecretizarea și punerea la vedere a probelor după fiecare sesiune zilnică. Eu nu știu să se mai întâmple asta undeva pe glob. Toată lumea câștigă. Efortul nostru… nu se mai pune…

Bineînțeles că avem și probe reintroduse în concurs incognito pentru cross control. La aceeași comisie în oricare din zilele de concurs și, eventual, în paralel, la alte comisii.

Rezumând: atât achizitorii – și am avut în juriu pe unii dintre cei mai mari din UE si UK – cât și publicul reacționează la medalia VINARIUM. Sigur, important este cât de mult putem să întărim acest brand și, în egală măsură, să vedem cum ne raportăm prin el la brandul de țară. Este un motiv pentru care nu înțeleg și nu voi înțelege sprijinirea altor concursuri internaționale care vor să culeagă de-a gata ceva roade pe aici, prin România. Încercările unora de a eroda forța VINARIUM ar putea costa mult brandul vitivinicol al țării și pe fiecare producător în parte. Dixit.

A venit vremea maturizării sectorului și a unirii în interesele comune, în sprijinirea a tot ceea ce poate face bine țării, produsul (științific, cultural, material) românesc.