Încep cu câteva informații tehnice pe care încerc să le rezum într-un paragraf (lung), după care o să expun unele păreri personale, cu argumentele aferente. După o pauză de câțiva ani în care am cedat ispitelor litoralului grecesc, în 2024 am reușit să iau parte la toate cele 4 zile de evaluări pentru acordarea medaliilor concursului internațional de vinuri VINARIUM, aflat la cea de-a 21-a ediție. Peste 1.500 de probe au fost înscrise și punctate de cele 8 comisii de jurizare formate majoritar din specialiști străini (3 din cei 5 membri), pragurile pentru acordarea medaliilor fiind: >93 puncte – Marea Medalie de Aur; între 89 și 92.9 puncte – Medalie de Aur; între 85 și 88,9 puncte – Medalie de Argint. România a luat 5 Mari Medalii de Aur și 208 Medalii de Aur – și fac aici o „semnalare de vedetă” – Stațiunea Didactică de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Pietroasa ținând de USAMV București, cu un număr impresionant de 15 Medalii de Aur care ar putea dacă nu consacra, măcar scoate în evidență un tânăr enolog de mare viitor, pe Cornel Baniță (despre care veți putea citi mai multe aici în zilele viitoare). Mai spun că doar 30% din numărul total al vinurilor înscrise a putut primi o medalie, în ordinea descrescătoare a punctajelor, așa cum prevede regulamentul concursului, care e organizat sub dublul patronaj al Organizației Internaționale a Viei și Vinului (OIV) și al Federației Internaționale a Marilor Concursuri (VINOFED). De asemenea, Federația Internațională a Jurnaliștilor și Scriitorilor de Vin e permanent cu ochii pe competiție și acordă, anual, premii speciale. Așa că, înainte de a trece mai departe, vreau să subliniez: VINARIUM e cultură – acest concurs e foarte important ȘI dincolo de medalii și punctaje – pe care le puteți găsi aici.

Cel puțin 4 motive pentru care spun că VINARIUM e mult mai mult decât un concurs de vinuri

În condițiile în care industria vinului din România nu se adună decât la îmbulzeli zgomotoase (unii zic chiar și superflue) ca târgurile și festivalurile din ce în ce mai abundente, VINARIUM a rămas o oază singulară de comunicare și socializare așezată – fără buluceală și „mâini intinse care cer să… li se toarne o poveste”. Aici e un loc în care profesioniștii prezenți apucă să discute omenește între ei, să schimbe informații și experiențe dincolo de gustul vinurilor, să se inspire unii de la alții. Cum din peisajul indigen lipsesc conferințele cu sens și cu program dincolo de văicăreli că „piața e grea” și „statul nu ne ajută” (așa-i, firește!, dar nu ne ajută nici să tot repetăm asta ca un pick-up hodorogit, fără să și facem ceva concret), aș zice că VINARIUM e UNICUL loc unde profesioniștii mai apucă să stea de vorbă unii cu alții și să-și împărtășească unii altora noutăți și tendințe. Anul acesta, de pildă, în afara vizitelor la crame, gazdele au prezentat oaspeților străini tehnologia dronelor agricole pentru vie iar oaspeții au prezentat produse alimentare și vinuri (Andreas Emmanouil, din Cipru, a adus o superbă brânză Halloumi maturată în vin licoros Commandaria, asortată cu respectivele vinuri și în degustare, iar restaurantul La Mama – Muzeul Țăranului Român a găzduit o prezentare de vinuri portugheze pentru presa de la noi și pentru importatori).

Oameni cu diferite formări și experiențe relevante pe plan internațional în domeniul vinului – „peste 1.000 de ani de experiențe cumulate”, vorba organizatorului Cătălin Păduraru! – evaluează competent o multitudine de produse așa cum se prezintă ele, fără să fie influențați de etichete sau de soiuri. Această largă diversitate de vinuri, precum și diversitatea de experiențe a evaluatorilor, asigură o calibrare, o bază de raportare a degustătorilor români la criteriile tehnice și estetice practicate într-un univers mult mai vast decât piața internă și le oferă tuturor ocazia „reglajului fin” pentru papile, ca și pentru activități cognitive relevante.

VINARIUM e și un concept solid care promovează România în străinătate: jurații externi au ocazia să vadă nu doar crame, ci în general locuri (exemplul resortului de enogastronomie, SPA și wellness Casa Timiș – proaspăt declarat „Destinația anului pentru experiențe gastronomice și al cărei Chef a fost declarat „Hotel Chef of the Year” – a fost un regal memorabil la această ediție, s-a lăsat cu aplauze – la propriu!), mâncăruri de poveste, obiceiuri, costume, peisaje și oameni de ispravă. După cum au declarat chiar mulți dintre ei la plecare, descoperă mai bine o Românie pe care le va fi drag s-o promoveze atunci când vor ajunge, fiecare, la el acasă. Din acest punct de vedere, autoritățile de profil viticol, dar și cele cu atribuții în turism și administrație locală ar trebui să se bată să ajute VINARIUM să devină chiar și mai mare decât este.

Nu în ultimul rând, VINARIUM nu e DOAR un concurs de vinuri ȘI pentru că el înseamnă o activitate mult mai vastă decât prospectarea pieței, ofertarea producătorilor, invitarea juraților și derularea propriu-zisă a competiției: pe TOT parcursul anului – și al anilor – oamenii care organizează competiția schimbă informații cu străinătatea, aduc în țară literatură de profil, oferă exemple și pot furniza studii de caz, detectează trenduri și servesc, într-un fel, drept „oază de cultură enogastronomică”. Tinerii care servesc la mesele juraților, persoanele din aparatul tehnic al concursului și mulți alți interesați pătrund prin intermediul competiției într-o „cultură VINARIUM”, iar pretextul real și solid al medaliilor poate satisface o „nevoie de topuri” a mass media, ducând prin intermediul acesteia mesajele generale despre gastronomie, turism și produse cu denumire de origine românească înspre publicul larg.