Cristina Mazilu (aka Mazilique, pe al al cărei blog nu se poate să nu fi aterizat cel puțin o dată în viața ta de gurmand sau gourmet) este unul dintre influencer-ii din online care știe nu doar să comunice, dar și să gătească (bine!) sau să antreneze în jurul ei evenimente palpitante despre mâncare. Locul său de joacă: un open space luminos, în apropiere de calea Moșilor.
Articol: Alina Miron, Fotografii: mazilique.ro
„În februarie 2009, de la prea multă blazare, m-am apucat de gătitˮ, scrie Mazilique pe blogul ei, despre prima sa experiență culinară semnificativă. „Scânteia s-a aprins după o seară în care am gătit pentru prieteni – lor le-a plăcut ce-au mâncat, iar mie mi s-a umplut inima de bucurie. Asa că am repetat. Blogul l-am deschis câteva zile mai târziu. A urmat un an în care am învățat să gătesc. N-o mai facusem până atunci, dar am recuperat repede.ˮ
De ce încep cu un citat de pe mazilique.ro? Simplu, pentru că blogul Cristinei Mazilu este motivul pentru care a luat naștere studioul din imagini, respectiv atelierul ei: cel căruia ai putea să îi zici foarte bine spațiu de joacă, bucătărie, redacție, loc de experimente sau chiar de evenimente.
Dar, deși are aproape un deceniu de experiență prin domeniul ăsta fulminant al mâncării, domeniu plin de ingrediente și arome, device-uri și unelte, călătorii și vinuri bune, ea încă privește gastronomia ca pe un loc mereu nou. Așa cum îmi și mărturisește, față în față: „Știu că au trecut opt ani, dar încă mă consider la început și încă sunt fascinată de tot. Pentru că sunt foarte multe zone pe care nu le cunosc foarte bine. Și este atâta loc de experimentat, mai ales de învățat, încât fiecare zi aduce mereu ceva nou pentru mine.ˮ
Iar ceva-ul ăsta nou are loc din plin la studioul ei. Care nu e plin de aburi, ci arată ca un mini-local cosy, cu bucătăria la vedere și unde oamenii de la masa lungă (colaboratoarele sau prietenele Cristinei) stau linștite pe laptop-uri, citind sau scriind, de parcă ar fi undeva, în oraș, la o terasă, lăsându-ne să ne vedem de interviu.
„Odată cu studioul, a crescut și echipaˮ, continuă Mazi (cum o alintă prietenii), „pentru că am câteva colege care mă ajută cu tot ceea ce înseamnă treaba de aici. Pentru că pe lângă tot procesul creativ, este și un proces administrativ. Și un volum de muncă care crește pe măsura proiectelor și pe măsura volumului de conținut pe care îl produc, editorial sau comercial, nu contează. Pentru toate trebuie muncit.ˮ
Experimente și evenimente
„Laboratorul tău secret…ˮ, am dat să continui, dar m-a contrazis: „Nu e așa de secret. E locul meu de joacă pentru mazilique.ro. A apărut dintr-o nevoie a unui spațiu mai mare. Blogul a crescut, destul de mult în ultimii ani și am simțit nevoia unui spațiu în care să se desfășoare activitatea pentru el. Și mi-am dorit să fac în primul rând o bucătărie de teste, una în care să pot verifica toate rețetele și să pot să fac fotografii (mi le fac singură). Voiam așadar și un decor foarte luminos, în care să pot face o bucătărie deschisă, atât la nivel teoretic, cât și practic. În care să se poată și filma. Care să aibă o masă suficient de mare ca să îmi pot aduna toți prietenii în jurul ei și să gătim împreună. Pentru că, practic, atunci când m-am apucat de gătit, de la asta am pornit, de la bucuria de a împărți mâncarea cu cei din jur, de la sentimentul ăsta care se creează atunci când gătești pentru oameni, când împarți mâncare cu ei… și , desigur, când deschizi o sticlă de vin!
Inițial voiam să o provoc să reintrepreteze un fel tradițional, dar nu s-a lăsat consvinsă, din simplul motiv că nu crede că este un domeniu în care s-ar aventura. Sau cel puțin nu momentan. Bine, lăsăm reinterpretarea pe altă data (deși am vorbi și despre asta), dar atunci ce? Ce îi place ei? Felurile de mâncare cu un gust intens. „Subtilitățile nu sunt ceva pentru mineˮ, spune și râde. Îi cer exemple, dar iar mă duce cu vorba: „Exemplele nu sunt relevante, pentru că atunci când gătesc ceva eu scap în preparat de toate. Cred că orice fel de mâncare poate fi gătit într-o manieră mai rafinată, una mai subtilă, sau într-un fel în care să… simți că ți s-a dat un pumn gură! Cum, poate, uneori fac eu.ˮ
Dar, dacă o fascinează ceva, acest ceva este sezonalitatea ingredientelor. „De la an la an sunt la fel de încântată când apar frunzele verzi pe tarabe, apoi când apar căpșunele, după aia cireșele, caisele și piersicile și fructele de pădure… Când apar cartofii noi primăvara…. Ba chiar de fiecare dată este ca prima dată! Și mi se pare atât de valoros că am descoperit ceva care să mă facă fericită în mod constant, care este atât de ofertant! Mi se pare așa, the greatest gift. Că pot să mă bucur de asta. Dacă nu aș avea bucătăria ca loc de joacă, dacă nu aș avea gătitul ca hobby (și ca meserie, dar în primul rând ca pasiune), mă întreb ce aș face? Nu zic că nu ar exista un alt domeniu, dar e ceva la care ar trebui să mă gândesc, iar din fericire nu trebuie să mă gândesc pentru că… I still have it.ˮ
Rețetă à la Mazilique: Mămăligă cu mix de ciuperci, brânză maturată și verdețuri
Ingrediente: 500 g mix de ciuperci (eu am folosit shiitake, enoki, button, oyster și ce mi-a mai căzut în mână) • 100 g mălai • 500 ml supă de legume • 30 g unt • 100 g brânză maturată, rasă • 1 linguriță frunze de rozmarin proaspete, tocate mărunt • 2 lingurițe de frunze de cimbru proaspete • 2 căței de usturoi • 4 linguri de ulei de măsline • sare • piper
Mod de preparare
- Încinge cuptorul la 220°C.
- Curăță ciupercile, apoi taie-le în bucăți pe cele mai mari.
- Încinge 2 linguri de ulei de măsline într-o tigaie și prăjește ciupercile în tranșe, astfel încât să se rumenească. Când sunt gata, pune-le pe toate în tigaie împreună cu usturoiul zdrobit și jumatate din cimbru (tocat mărunt), sare și piper. Lasă-le 1-2 minute în tigaie, cât să absoarbă aromele și apoi ia-le de pe foc.
- Într-o cratiță, pune supa de legume și las-o să dea în clocot. Adaugă și mălaiul și dă focul mai mic, amestecând în mod mod constant. Mămăliga este gata atunci caând devine omogenă și se dezlipește usor de pe fundul cratiței. La mine, în Moldova, se face o mămăligă tare de-o tai cu ața, pe care întotdeauna o fierbi de la o oră în sus. Daca vrei o variantă rapidă, se poate și așa, mai ales cu mălaiul ăsta nou (cu care bunicul meu probabil că n-ar fi de acord), care îți garantează o mămaligă gata-n 5 minute (chiar dacă niciodată nu va ieși la fel ca cea din copilăria mea). Înainte să iei mămăliga de pe foc, adaugă rozmarinul și untul. Mai amestecă puțin și ia-o de pe foc când se topește untul.
- Pregătește o tavă pentru cuptor cu hârtie de copt și răstoarnă mămăliga, întinzând-o într-o formă rotundă sau ovală. Presară deasupra brânza rasă, apoi așază ciupercile.
- Da-o la cuptor timp de câteva minute, până când brânza se topește și, eventual, se rumenește puțin.
Înainte de a o servi, presară restul de frunze de cimbru.