A fost Ziua Nationala a Italiei, prilej de evenimente, reduceri, intalniri gastronomice si oenologice, dar si prilej de sarbatoare pentru minoritatea italiana din Romania. Grup din care face parte si unul dintre fondatorii generatiei care produce vin de calitate in Romania – Sergio Faleschini, actionar al Vinarte.
Ne intalnim intr-un context sarbatoresc, in care cuvantul-cheie este Italia. Asa ca vom incepe cu o intrebare nelalocul ei: cand a facut Romania un eveniment de o asemenea anvergura in Italia? Sau in orice alta tara?
Daca vorbim despre Ziua Nationala, vreau sa va spun ca si eu ma intrebam acelasi lucru, in urma cu ceva vreme. Insa, in ultimii ani, am participat la evenimente organizate prin Ministerul de Externe, unde chiar putem vorbi despre anvergura. Nu la fel cu ce face Italia, evident, dar vorbim de evenimente care strangeau peste 200 de personalitati ale tarii-gazda, personalitati in adevaratul sens al cuvantului – din politica, economie, media – iar aceste evenimente aveau si o componenta de tipul „Seara vinului romanesc”. Anul trecut, de Ziua Nationala a Romaniei, am participat la un asemenea eveniment la Varsovia, unde au fost prezente si cele mai bune vinuri romanesti. Un inceput bun, fara doar si poate. In ceea ce priveste Ziua Italiei – ma bucur foarte mult pentru faptul ca au organizat totul atat de bine. Au fost foarte multi invitati, a fost «ora de varf»: la un moment dat aproape ca nu se mai putea circula prin ambasada. Au fost foarte multe produse traditionale si, ceva mai nou, multe vinuri siciliene, mult Nero d’Avola…
Este destul de interesant de promovat astazi sudul Italiei, care a inceput practic sa creasca in calitate in ultimul deceniu…
Da, Puglia, Sicilia si Campagna sunt zone care s-au dezvoltat foarte mult in ultima vreme, ca producatori de vin de calitate, nu vin de masa cum erau pana curand. Nu demult, zona vinurilor de calitate cobora spre sud pana in Toscana, insa acum exista deja referinte clare de calitate si in Sudul Italiei. In plus, investesc si destul de mult in promovare: oriunde exista asemenea aniversari sau expozitii, saloane internationale, Sicilia are o prezenta deosebita.
Ambasadorul Italiei la Bucuresti spunea ca vinul italian nu o duce prea bine in Romania. Insa nici vin romanesc in Italia nu exista… Daca ne gandim ca vin romanesc n-ar consuma decat muncitorii romani, poate e mai bine asa, poate li se educa gusturile si aduc cunostinte despre vin inapoi in Romania…
Noi am incercat, si au incercat si colegii nostri producatori de vin… Insa nu avem cum sa concuram cu vinul italian. Poti bea vin de masa la o calitate rezonabila la 2 euro, noi oricat ne-am stradui, doar daca punem imbutelierea si transportul, nu avem cum sa concuram cu aceste preturi. Italia este, totusi, cel mai mare producator din lume, iar vinurile noastre nu au de ce sa atraga… Este si foarte dificil sa te impui in marea distributie. In Franta este alta poveste. Chiar daca este al doilea mare producator din lume, in Franta am reusit sa vindem anul trecut aproape zece mii de sticle, vinurile premium de la Vinarte sunt listate in cateva restaurante importante… Italia nu e acelasi lucru, pur si simplu. Si este si o problema de imagine – imi pare rau sa o spun, dar Romania nu are o imagine buna ca tara producatoare de vin, mai ales in tarile dezvoltate social.
Nu are imagine deloc sau are imagine proasta?
Ambele. Multa lume nu cunoaste vinul romanesc. Pentru cei mai multi, dintre cei care il stiu, este cunoscut ca vin de masa, si nu unul prea bun. Primele exporturi dupa 1989 au contribuit mult la crearea acestei imagini. Problema este ca 45 de ani de comunism au dus la disparitia acestei meserii. Dupa anul 2000, de cand si noi si concurenta am trecut la replantari masive, la defrisari, la investitii in tehnologie, asistam practic la o renastere a vinului romanesc. Drept dovada sta si faptul ca Europa incepe sa se intereseze de unele vinuri romanesti. Sunt mai multi producatori din Romania care au inteles ca nu poti sa te prezinti cu un vin prost intr-o tara care produce traditional vin bun, sau intr-o piata sofisticata, cum e Anglia de exemplu. Trebuie actionat mult in functie de specificul pietei. Daca media de pret pentru unele piete este de 2 euro pe sticla, in Franta nu vindem decat la pret de calitate, adica spre 8- 10 euro.
O problema pe care o intrevede mai multa lume – vinurile romanesti de calitate se plaseaza intre 15 si 30 de euro, palier pe care concurenta in tarile de destinatie este absolut brutala… Daca adaugam la aceste preturi transport si un buget de comunicare, ne depasim categoria si oferim prea putin pentru pretul cerut. Cum procedam?
Ca sa intram pe o piata civilizata, trebuie sa ne prezentam ca atare. Noi putem sa facem un vin foarte bun pentru un pret mediu, care sa plece de la crama la circa 7-8 euro. Daca reu- sim sa le ducem la cativa distribuitori care au si retea de transport, si depozitare, chiar cu adaosul lor, putem ramane in zona de pret mediu.
Care sunt vinurile romanesti de 7-8 euro?
In afara de vinurile noastre, sunt prietenii concurenti care s-au impus in ultima vreme pe piata si care au investit in tehnologie – Recas, Stirbey, Segarcea, SERVE, Halewood etc. Practic, grupul care s-a unit pentru a actiona pe piata din marea Britanie…
Da, dar in plus sunt prezenti la toate manifestarile internationale importante, la targuri, saloane si expozitii.
Ei sunt cei care, prin prezenta, asigura garantia de calitate. Evident, exista vinuri de calitate si de la producatorii mari, si e normal, pentru ca in conditiile pietei de astazi nu mai poti face rabat de la calitate. La nimeni nu e toata productia de calitate, nici la noi, nici la Chateau Margaux. Toata lumea are un vin bun si unul mai putin bun. Important este ca acest vin mai putin bun sa nu fie prost.
Ce trebuie sa facem? Sa importam vinificatori?
Vinificatori, oenologi, oameni de meserie… Viticultura ultimilor 30 de ani s-a schimbat foarte, foarte mult. Nu e vorba numai de tehnologie, ci de nivelul cat se poate de primar, de ingrijirea plantelor, de cules… Ai nevoie de specialisti, in egala masura de agronomi, de tehnologi, de vinificatori. Eu mai consider ca in afara de acestia mai ai nevoie de un creator de vinuri, asa cum exista foarte putini in lume, si sunt considerati un soi de vedete a la Holywood – si platiti ca atare. Creatorii de vin se ocupa exclusiv de vinurile deosebite, sunt cei care aleg proportiile intre baricuri, fac alchimia… Ei nu trebuie sa stea legati de crama, ci vin din cand in cand, sa verifice evolutia, sa vada cand e gata vinul. Cu vinuri produse de asemenea oameni, putem sa ne aratam cu incredere lumii.