La Corcova, in zona celor mai vechi vii ale Mehedintiului, de unde se aprovizionau boierii vremurilor trecute, a renascut o podgorie. Lansate pe piata in acest an, vinurile de Corcova sunt o promisiune pentru viitorul nu prea indepartat si, mai important de atat, sunt o reconfirmare a faptului ca zona Mehedintiului este, intr-adevar, un loc binecuvantat pentru vita-de-vie. Unul dintre cei doi proprietari, Serban Damboviceanu, a stat de vorba cu Vinul.ro despre ce este si ce va fi acest nou jucator de pe piata.
Cum arata, in cifre si date, podgoria de la Corcova acum, dupa lansarea primelor vinuri?
Vorbim despre trei parcele inconjurate integral de padure, una de 30, una de 10 si una de 15 hectare. Am plantat aici Merlot, Cabernet Sauvignon, Syrah, Pinot Noir si am inceput, in 2009, sa plantam si Feteasca Neagra, pe care o vom termina de plantat in 2010. Dintre soiurile albe, am ales Chardonnay, Muscat Ottonel si Sauvignon Blanc, acest din urma soi urmand, de asemenea, sa mai fie plantat si in 2010. Sunt soiurile care reactioneaza cel mai bine la tipul de sol de aici – brun-roscat, nisipos-argilos, cu drenaj rapid.
Desi nu are mare rezonanta in piata in prezent, Corcova este unul dintre cele mai vechi centre de vinificatie din tara…
Este, cu certitudine, una dintre zonele in care viticultura se confunda cu istoria. Insa o atestare clara, scrisa, exista de la 1497, cand Radu cel Mare face o danie Manastirii Tismana, constand in vedre de vin produs in aceasta podgorie. Momentul de glorie a venit insa mai tarziu, la sfarsitul anilor 1800 si inceputul lui 1900, cand podgoria devine mosie a familiei Bibescu. Printul Anton Bibescu detinea aici o suprafata intinsa, plantata cu vie de un agronom francez. Sunt sute de povesti legate de acea perioada. Corcova devenise un centru de efervescenta pentru viata literara, veneau aici Minulescu, Pillat, aici a scris Mihail Sebastian „Steaua fara nume”, Marcel Proust era indragostit de acest loc – si, se pare, si de Anton Bibescu, dupa cum ar reiesi din scrisorile lui Proust, publicate de Martha Bibescu – veneau nenumarati politicieni. Iar vinul este cunoscut pretutindeni. Cand era in Franta, Bibescu cerea vin de aici. Era transportat cu carele cu boi la Strehaia, unde oprea Orient Express-ul. Si in Bucure sti ajungea sistematic, si nu doar cand era solicitat de Bibescu… era printre cele mai cautate vinuri, si mai era si vinul traditional de la Athenée Palace.
Investitii in crama, vie si istorie
Cat costa sa readuci la viata un asemenea petec de istorie?
Pretul nu este relevant, daca ajungi macar o data in viata in zona, este atat de frumos in zona aceea de piemont, incat ti se taie rasuflarea… Inainte sa ajung la Corcova, pe vremea cand decisesem sa fac o investitie in vie si vin – credeam atunci, in inocenta mea, ca voi putea sa ma ocup de vie ca de un hobby, nu ca va trebui sa renunt la tot pentru ea – am mers prin toate zonele vitivinicole din Romania. Cand am ajuns aici, am stiut, pur si simplu, ca acesta e locul. Daca trebuie, totusi, cifre, ar fi vorba de o investitie de 1,3 milioane de euro in renovarea si reutilarea cramei si doua milioane de euro pentru achizitia terenurilor, plantarea si intretinerea vitei-de-vie.
Inainte de Corcova, unde ati mai fi putut investi?
Povestea vinului incepe pentru mine in timpul studiilor de la Strasbourg si in primii ani de practica. Atunci m-am intalnit cu vinurile din Alsacia si Burgundia. Apoi am avut sansa sa-l intalnesc pe actualul meu asociat, Michel Roy, de la care am avut enorm de invatat despre vin. Au urmat ani in care am lucrat in multe locuri din Europa – Franta, Polonia, Italia. Si am tot descoperit vinuri, pana cand s-a aprins dorinta de a face un vin propriu. Cum am spus, credeam ca ma voi putea ocupa „in regim de hobby”, ca ocupatie de weekend, dar am aflat rapid ca nu se poate. Am cautat cateva hectare prin tara, am luat podgoriile la pas, de la Est la vest si de la Nord la Sud. Am ajuns in piemontul Mehedintiului, indrumat de profesorul Aurel Popa – caruia ii datorez enorm – si am descoperit aceste soluri incredibile, unde un mal surpat dezvaluie straturi intregi de sedimente de scoici, de unde se vede toata valea Motrului, cu paduri batrane si cu o senzatie permanenta ca „aici se termina lumea”. Partea buna si convenabila a fost ca am gasit repede si terenul disponibil, am gasit un climat bun pentru investitii… Practic, am gasit tot ce lipsea in alte parti.
Bazine din beton si oi pentru fertilizare
Sunteti una dintre putinele companii care au ales sa lucreze cu vase de beton, o metoda considerata astazi, cel putin in Romania, ca fiind invechita si cu rezultate discutabile…
Aceasta alegere revine la moda, ba chiar intr-un ritm destul de rapid, mai ales in Italia si Franta. Bazinele de beton redevin populare abia acum, pentru ca s-au rezolvat multe dintre problemele pe care le aveau pe vremuri, legate mai ales de igiena. Marea problema era ca betonul pur nu putea fi bine curatat si atragea depunerile de tartru. S-a incercat placarea cu sticla sau faianta, insa rosturile acumulau depozite care erau, de asemenea, imposibil de curatat, si care afectau gustul vinurilor viitoare. Astazi, datorita acoperirii cu straturi succesive de ra- sini epoxidice, se poate profita la maximum de marea inertie termica a bazinelor de beton, care este extraordinara pentru calitatea vinului. La un depozit de inoxuri, daca se intampla cumva ceva si ramai fara curent electric, e o problema mare. betonul protejeaza extraordinar de bine vinul, inclusiv impotriva vibratiilor, temperatura este usor de controlat datorita instalatiilor din pereti.
Mai aveti si alte atribute „retro“ in procesul de vinificatie?
Am lasat pantele ierbate, ca sa punem vita un pic in competitie, macar la inceputul vietii. Acum facem si un experiment, incercam sa dresam niste oi sa manance doar iarba dintre randurile de vita-de-vie. In alte tari a functionat, la noi inca sunt in stadiul de dresaj, inca incearca sa manance si din vita… E si o modalitate buna de a obtine ingrasamant natural… Nu incercam sa facem cumva vinuri biodinamice, vrem doar sa cream si sa mentinem un echilibru al biosistemului.
Syrah cu parfum de Côtes du Rhone
Dupa lansarile din acest an, urmeaza noutati in aceasta toamna?
Avem acum in baricuri un Syrah in care am mare incredere, chiar daca provine dintr-o vie foarte tanara. Este exact genul de vin pe care doream sa-l fac, are un aer de Côtes du Rhone. Chiar daca nu are DOC, pentru ca nu este un strugure tipic pentru zona, va face parte dintre primele vinuri premium de la noi. De altfel, vom intra pe piata, cand vinurile vor fi gata, cu o linie premium, cu vinuri mai lucrate decat cele lansate in prima instanta. Avem in prezent in baricuri Cabernet Sauvignon, Pinot Noir si Merlot. In functie de cum vor evolua, vom decide daca le vom lansa ca soiuri pure sau cupaje. Pentru acestea, intentia primordiala este sa cream vinuri de terroir, nu vinuri cu baric pronuntat, ci care sa exprime bine bogatia locului.
