La nici doua saptamani de la a opta editie a targului de vinuri GoodWine – editie pe care mai toti cei care au frecventat-o, fie ei expozanti sau vizitatori, au considerat-o un succes – la Iasi a inceput Festivalul Provino. In fond, tot un targ de vinuri, la baza, insa pigmentat cu tot felul de activitati conexe, de la Masterclass-uri si cursuri de vin, pana la petreceri tematice si degustari asistate. Un gen de „Un pic mai bine pentru dumneavoastra“, daca e sa plagiem, ca tot e sezonul, una dintre primele reclame postdecembriste difuzate pe micile ecrane. Mai bine pentru consumatorul de vin, in primul rand, care ar avea ocazia, pe langa degustarea vinurilor puse la bataie de expozanti, sa-si consolideze cunostintele in domeniu. Dar si pentru producatori, distribuitori si vanzatori, care, printr-o comunicare mai dedicata, atat ca timp, cat si ca spatiu de desfasurare, si-ar putea largi aria de actiune. Adica si-ar putea atrage noi clienti, unii chiar fideli. Cam asa am perceput eu lucrurile inainte de a porni spre Iasi, pentru a vedea cu ochii mei ce este si, mai ales, ce poate deveni Provino. Iar ceea ce am vazut va voi povesti, pe ici mai frust, pe colo mai romantat, in randurile ce urmeaza.
Fata de prima editie, Provino Iasi 2012 si-a schimbat locul de desfasurare. Anul acesta a fost ales Palas Mall, mai precis o componenta a acestuia, denumita Lifestyle Center, daca e sa te iei dupa placutele care te indrumau catre zona comerciala a acestui ansamblu arhitectonic a carui constructie a necesitat peste 200 de milioane de euro. Denumit pompos Atrium Palas, locul, nimic de spus, era extrem de generos. Iar cei 25 de expozanti ar fi avut loc sa se lafaie. Bine, si 80 de expozanti ar fi avut loc, dar numai 25 au venit. Dar nu s-au lafait, poate si pentru ca inca suntem tributari ideii ca, daca suntem expozanti, trebuie sa ne inchidem intr-o cutie. Au fost si cateva exceptii – Averesti, Oprisor, Bucium si cele doua entitati cu o singura inima, Cotnari si Casa de Vinuri Cotnari -, insa toti ceilalti s-au refugiat intre tije de aluminiu si cartoane, punand intre ei si consumatori masutele pe post de zid de aparare. Cum spuneam, au fost doar 25 de expozanti. Iar dintre acestia, doar 17 expuneau vinuri. Restul reprezentau activitati mai mult sau mai putin conexe. De ce atat de putini? Multi ar spune ca, la doua saptamani dupa alt targ, producatorii n-ar mai fi interesati. Ceea ce, sa recunoastem, ar fi o mare greseala de strategie, pentru ca e vorba de o alta piata. Mai mica, mai imobila, dar cu totul alta. Ca sa nu mai spunem ca, pe undeva, incremenirea consumatorului iesean se datoreaza si producatorilor, care n-au prea facut niciun efort sa-i prezinte ieseanului cum a evoluat vinul in Romania.
Atmosfera calda, prieteneasca
Locul, cum spuneam, a fost extrem de generos. Si ca spatiu, si ca lumini, dar, din pacate, si din punct de vedere al temperaturii. Insa situatia s-a remediat, cel putin pentru vinuri, cu gheata. Care, la inceput, ajungea greu si putina. Pana s-au concentrat nitel organizatorii. Si, de atunci, n-au mai fost probleme. Asta jos, in Atrium, pentru ca doua etaje mai sus, acolo unde s-au tinut si conferinta HoReCa (foarte lunga si, pe alocuri, destul de anosta) si Masterclass- urile si cursurile de la Scoala Vinului, gheata n-a prea mai ajuns. Asa se face ca primul Masterclass sustinut de un Master of Wine in Romania a avut loc intr-o caldura care numai bine nu le-a facut celor noua vinuri spaniole prezentate de Frank Smulders MW. Sigur, privita din alt unghi, atmosfera ar putea fi foarte bine denumita drept calda, prieteneasca, dar nu pentru niste vinuri corpolente, complexe, carora le poti reprosa orice, numai lipsa alcoolului, nu. Si, iarasi, nu poti sa-i acuzi pe organizatorii de la ABPlus Events ca n-ar fi incercat sa remedieze situatia. Doar ca pana s-au miscat administratorii mall-ului, vinurile rosii mai ca ajunsesera in prag de pasteurizare. A fost, insa, una dintre cele doar doua hibe ale unui eveniment de inalta tinuta, in care Frank Smulders a aratat ca a fi Master of Wine nu inseamna doar un bagaj de cunostinte impresionant, ci si rigoare, precizie si multa pasiune. Cealalta problema a reprezentat-o pretul destul de ridicat al biletelor, 225 lei, care a limitat drastic numarul celor interesati de eveniment.
Premiere si public de calitate
Au existat si vinuri lansate in premiera la Iasi, au fost si foarte multe noutati, ba chiar si expozanti in premiera. Este cazul distribuitorului de vinuri frantuzesti MV Profession 34, care a prezentat la Provino 10 vinuri din Bordeaux si 10 din Languedoc, insa ne-a precizat ca poate aduce in Romania vinuri din orice regiune a Frantei. Si nu numai vinuri. Ca premiere absolute trebuie mentionate vinurile din recolta 2012 ale celor de la Averesti. Claudiu Cretu, enologul producatorului din regiunea Husi, a prezentat cinci vinuri – Zghihara, Aligote, Réne Faure (cupaj de Zghihara cu Aligote), Feteasca Regala si Cuvee Regal (Feteasca regala si Feteasca Alba) – care au impresionat. Cu o aciditate mai redusa ca de obicei (7,2 e, totusi, o aciditate ridicata, dar nu pentru Averesti) si cu un plus de arome datorat, in principal, anului secetos, vinurile reprezinta un mare pas inainte. Iar ca raport pret/calitate, sunt pe podium. Tot la categoria mentiuni speciale trebuie amintit Aligote-ul 2012 de la Gramma, care, desi inca nu a intrat la imbuteliere, pare sa fie cel mai bun din istoria producatorului din Visani. Bine, din punct de vedere al consumatorilor ieseni, noutati au fost foarte multe. Si la Recas, si la Oprisor, si la Budureasca, si la Vinarte sau Casa de Vinuri Cotnari. Asa cum o premiera absoluta a fost prezenta in Iasi a reprezentantilor Avincis, care au oferit doritorilor tot portofoliul producatorului din Dragasani.
Despre public, si bune, si rele. Afluenta nu a fost la nivelul asteptarilor. Poate si pentru ca locul de desfasurare nu este accesibil, din punct de vedere financiar, multor ieseni. Insa majoritatea celor care au ajuns erau, cu adevarat, pasionati de vinuri. Personal n-am vazut reprezentanti ai acelei categorii care iau cu asalt standurile, pentru ca dupa ce a trecut pe la doi expozanti sa scape paharul din mana. Mai mult, fata de prima editie, am constat o crestere a interesului pentru manifestarile conexe. Sigur, 17 participanti la Scoala Vinului nu pare o cifra impresionanta, numai ca anul trecut au fost doar 4. Ca sa nu mai amintesc de degustarile asistate, unde nu prea mai gaseai loc la mese. In concluzie, cu bune si cu rele, Provino Iasi este o manifestare pe care nu ai cum sa o treci cu vederea. Sigur, din punct de vedere cantitativ, e inca departe de ceea ce si-ar dori lumea vinului. Calitativ, insa, este un pas inainte. Chiar si din punct de vedere al vinurilor. Pentru ca, atata vreme cat am gasit vinuri noi pe care sa le pot recomanda din toata inima, consider ca Provino si-a atins telul.