Text si foto: Loreta Budin
Ca orice roman care si-a facut concediul in Ellada, stiam atat despre vinurile grecesti: Retsina. Un tur pe la cramele din Nemea, Peloponez, a fost o revelatie. Am degustat excelente vinuri de terroir, obtinute prin tehnologii moderne, din soiuri autohtone surprinzator de generoase.
La invitatia celor de Grekis Inox Technic – fabricanti de utilaje pentru vin, bere si ulei de masline, cu filiala si-n Romania – ne-am adunat vreo 20 de presari si producatori de vin, pentru un wine-tour in Nemea, Peloponez.
Si, inca de la bordul aeronavei Olympic Airways, am avut prilejul sa facem cunostinta cu vinuri grecesti din soiuri autohtone: vin rosu din soiul Agiorghitiko si vin alb din Moscofilero, ambele produse de compania Semeli. Cum fiecare calator primea, la cerere, doar o sticluta, am socializat cu vecinii de scaun – care faceau parte din grupul nostru, evident – , si am facut „schimb”: „Sa va torn un pic de rosu?”, „Cum spuneati ca ii zice lu’ ala albu’?” .
Asa ca, la aterizare, eram pregatiti, in ciuda oboselii, sa facem fata provocarii.
Romanul – om de baza
Primul punct al programului: fabrica de utilaje Grekis, situata la o ora de drum de capitala Atena. O vizita interesanta atat pentru cunoscatori cat si pentru amatori. Nu mica ne e mirarea sa aflam ca un om-cheie in proiectarea si asamblarea rezervoarelor de zeci de tone este un roman: Eduard Padurariu, plecat din tara dupa revolutie si vesnic pe drumuri (pe drumurile Greciei, dar nu numai), pentru a monta in insule, dar si in alte zone cu acces dificil, utilajele in care se face vinul sau berea.
Domnul Edi face si oficiul de translator din greceste/engleza in romana, alaturi de Crina Stoica, sales manager la Grekis Inox Romania. Astfel, suntem informati ca firma-mama este prima companie din Grecia care a proiectat si construit sisteme la cheie pentru fabricarea berii, si ca, mai nou, coopereaza cu producatorii de vinuri, pentru a le oferi solutii adaptate necesitatilor.
Dupa ce am vazut cum se fac utilajele, trebuia sa degustam si rezultatele: intr-o prima instanta, berea fermentata in tancuri Grekis. La nici doi pasi de halele de productie, intram in lumea Olympic Brewery. A treia fabrica ca marime, produce marci cu traditie, pe gustul consumatorului autohton. „Fix”e o bautura lejera, „de vara”, un pic aromata. Pentru musteriul cu pretentii, varianta organica – „B 29″ – e mai fina, placut amaruie, in care se combina frumos savorile ingredientelor naturale.
Agheorghitii cu terroir
Turul la crame – dotate cu utilaje Grekis si aflate pe drumul grecesc al vinului – incepe cu firma Domaine Skouras. Aici avem prilejul sa degustam cele mai interesante vinuri rosii de pe parcursul wine-tour-ului nostru.
George Skouras, scolit in oenologie la Dijon si avand in CV si o cariera in domeniul militar, isi conduce crama cu mana de fier: igiena perfecta, ordine, rigoare, tehnologie de ultima ora complet automatizata, laborator modern… si vinuri curate, corecte, elegante, in care savoir-faire-ul frantuzesc pune frumos in valoare savorile pamantene. „Tipicitate”, „gust” si „bun gust” sunt cuvintele-cheie ale casei.
Cele 40 ha de vie apartinand domeniului sunt situate la altitudini intre 300 si 1000 m, soiul de baza fiind Agiorgitiko – Sfantul Gheorghe, adica – din care se obtin vinurile rosii specifice regiunii. Bineinteles ca noi, romanii, traducem pe loc denumirea greceasca, Agiorgitiko redevenind, bland-moldovineste, „Agheorghitii” sau „Agherghinii”.
Rosii la inaltime
Trecand peste vinurile albe ale casei – excelente, de altfel – ne concentram pe cele rosii: Agiorgitico, cultivat in zone montane, este soiul care ii inspira pe specialistii casei Skouras. Rezulta vinuri cu personalitati diferite, in functie de altitudinea la care sunt ingrijiti si recoltati strugurii-port drapel.
Astfel, DOC-ul Saint George Nemea 2007, 100 % Agiorgitiko recoltat la 700 m altitudine, se prezinta ca un vin bogat in savori; note predominante de fructe rosii dar si o idee de ierburi verzi, condimente dulci, vanilie; se desface frumos si catifelat in palat; tanini fini, o usoara amareala in postgust. Vinul costa 7 euro in retail. Aflam ca vinul este maturat 12 luni in baricuri frantuzesti uzate si invechit in sticla timp de 6 luni.
Vinul urmator devine, instantaneu, favoritul: Grande Cuvee Nemea, 100 % Agiorgitiko. Strugurii sunt cultivati la 1000 m altitudine, in sol rosu vulcanic; recoltarea are loc spre sfarsitul lui octombrie, la o luna dupa ce au fost culese celelalte vii ale domeniului. Grande Cuvee emana terroir-ul prin fiecare molecula: intens, mineral (mineralitatea e sesizabila inca din nas, alaturi de aroma fructelor rosii); in gura, gust puternic de visina coapta, o nota ierburi verzi, condimente; tanini fini; un vin plin si proaspat in acelasi timp; fructuozitate reverberata indelung in postgust. Un vin care respira, la propriu, aerul tare al inaltimilor.Vinul e maturat un an in baric nou de stejar – lucru abia detectabil in gustul final. Se imbuteliaza doar 18.000 de sticle anual. O sticla costa 14 euro – un pret excelent, avand in vedere calitatea produsului.
Degustam apoi un Megas Oenos din 2007, cupaj de Agiorgitiko (80%, struguri din vie batrana) cu Cabernet Sauvignon (20%). Ni se spune ca e vinul carte de vizita pentru Domaine Skouras – „o legenda in Grecia”. De ce? Pentru ca George Skouras este primul vinificator care a cupajat pamanteanul „Agheorghitei” cu un Cabernet Sauvignon. Rezultatul e un vin placut, in stil „internationalist”; rotunjit, catifelat, cu potential de invechire. Sticla costa 17 euro.
Ultimul vin rosu inchide definitiv gura carcotasilor: Synoro, 40 % Cabernet Franc, 40 % Merlot, 20 % Agiorgitiko. Fiecare soi are rolul sau precis in produsul final: primul aduce aroma, cel de-al doilea corp, cel de-al treilea savoare locala. Vinul e maturat in baric frantuzesc partial nou. Rezulta un vin dens, amplu, bogat. Nasul elegant, intens, din care nu lipsesc aromele condimentelor dulci, ciocolata, tabacul; vinul se deschide fabulos in palat, cu un gust dulceag de fructe rosii bine coapte si savori complexe, in care se integreaza armonios o nota minerala; postgust bogat, lung. Sticla costa 19 euro -merita fiecare banut.
Vinuri bio si vinuri populare
Vizita continua la Nemeion Estate Winery – un business al familiei Vassiliou. Ultimul descendent, scolit – si el! – la Dijon, se declara a fi in cautare permanenta de soiuri autohtone cu personalitate; a infiintat crama in regiunea Nemea acum 7 ani. Este singura crama din Grecia unde toate utilajele functioneaza prin forta gravitatiei – pentru ca strugurii sa fie cat mai putin stresati iar procesul de transformare in vin sa urmeze un tempo cat mai apropiat de cel natural.
Intr-adevar, partea de tehnologie e spectaculoasa. Mai aflam ca pe domeniu se cultiva vita de vie bio la altitudini de 320 metri, respectiv 650-1000 m. Crama se extinde pe 5 niveluri; e dotata cu apartamente pentru oaspeti, restaurant, o sala pentru show-uri multimedia, muzeu.
Primul vin care ni se ofera spre degustare e si cel mai reusit: un cupaj de doua soiuri indigene cultivate pe sol nisipos, 80 % Savatiano (soiul rezistent din care se face Retsina) si 20 % Roditis. Un vin curat, cu nas si gust floral discret, o usoara nota citrica, placut mineral – o timida, dar eleganta „floare de piatra”.
Ii ia locul un rose destinat zilelor caniculare de vara, interesant, dar cam scurt. Urmeaza apoi rosiile cu care se mandreste crama, realizate in principal din „Agheorghitei” maturat la baric.
Urmatoarea crama pe ordinea de zi este Lafazanis, care se lauda si ea cu vii bio pe cele 15 ha proprietate. Grosul productiei se face insa din strugurii cumparati de la producatorii din zona – si recoltati de pe 200 ha. Prin urmare, crama etaleaza atat tancuri de capacitate mare, pentru vinurile „populare”, cu raport bun calitate-pret, cat si rezervoare mai mici, in care se fac vinurile bio si vinurile „selection”. Se produce inclusiv distilat din vin.
Vinul nu se imbuteliaza doar la sticla; se face si vin pentru bag-in-box-uri de 20 litri, destinat tavernelor. Degustam multimea de produse ale firmei, inclusiv o Retsina suportabila; la final ni se serveste Filema, un muscat dulce, alcool 16 % vol, tinut 14 luni in baric.
Mama lui Dyonisos
Domaine Helios (si in Grecia, ca si la noi, sunt la moda „domaine”-urile si „chateau”-urile), apartinand companiei Semeli, e, de departe, crama cea mai spectaculoasa. Situata in regiunea Koutsi, din Nemea, e inconjurata de munti; terasa e ornata cu muscate, dafini, si nesfarsite siruri de leandri in floare. Cat vezi cu ochii, chiparosi si vita de vie. Pentru cine nu stie, Semeli e mama lui Dionysos – si cu asta, am spus tot.
Vinurile produse aici sunt cele pe care le-am degustat in avion. Am intrebat daca este greu sa „penetrezi” liniile aeriene nationale grecesti cu vin din soiuri autohtone; raspunsul a fost mai degraba unul diplomatic. In sensul ca – ni s-a spus – pachetul majoritar al companiei apartine familiei Sallas, cea care se afla si la carma Piraeus Bank.
Compania pune accent pe tendintele internationale, cu efort pentru mentinerea unui bun raport calitate-pret. Lucru care se manifesta in bogata activitate de export- in SUA, Canada, Germania, Belgia Rusia.
La crama, totul este proiectat sa fie placut, corect, curat si eficient, fara a neglija elementele autohtone care aduc originalitate. Sala in care gazdele isi intampina oaspetii e decorata intr-un mod original, cu candelabre din sticle de vin; sticlele stau agatate ca palariile intr-un cuier circular. (Apropo: sticlele folosite la imbuteliere sunt aduse din Romania, de la STIROM). Combinatul de vinificare, facut „la comanda”, cu utilaje proiectate astfel incat sa permita eficientizarea maxima a proceselor tehnologice si cu consum minim de resurse/spatiu, e o adevarata bijuterie tehnica. Se lucreaza la capacitati mari, strugurii folositi drept materie prima fiind, in majoritate, cumparati de la producatorii din zona.
Vinurile sunt placute, prietenoase, suficient de incitante cat sa vrei sa stii mai mult – si sa mai vrei sa bei. Domaine Helios Rose, din Aghiorgitiko iese placut in evidenta, iar Domaine Helios White (90 % Moscofilero, 10 % Roditis) e cat se poate de reusit. La final, ni se serveste Espera (100 % Gewurtztramnier), dulce, proaspat, mineral, cu notele citrice specifice.
Adastam indelung in arealul domeniului, dotat cu camere pentru oaspeti si cu un spatiu unde se poate servi masa. Si care e un exemplu viu ca productia la scara mare poate face casa buna cu bunul gust si calitatea.