Articol de Ioan T. Morar /
La iesirea din Cogolin, spre Saint-Tropez, in golful cu acelasi nume se face, pe dreapta, o alee strajuita de platani vechi de trei secole (sunt copaci declarati monument), care te duce la cladirea principala a domeniului viticol numit Chateau des Garcinieres. In secolul al XII-lea, calugarii cistercieni au ridicat o manastire aici. Inainte fusese un sat de pescari. Din secolul al XVII-lea, manastirea a devenit resedinta seniorala cu numele actual. Din 1989, familia Valentin a devenit proprietara domeniului pe care-l are si azi, la a patra generatie, prin doamna Stephanie. Via se intinde pe aproape douazeci de hectare si are ca soiuri principale tipice pentru Provence: Cabernet-Sauvignon, Grenache, Syrah, Cinsault, Rolle si Uni-Blanc.
A dat beaujolais-ul de acasa pe rosé-ul din Provence
Richard Chagny este de cinci ani vinificatorul domeniului. Vine din Beaujolais, unde familia lui face vin de generatii. Si el a facut vin in traditia parintilor, dar nu a mai rezistat. „Beaujolais-ul e in panta descendenta. Nu mai poti castiga acolo, criza a lovit puternic, trebuie sa fii un foarte mare producator ca sa mai rezisti. Acum cativa ani erau 3.000 de producatori de Beaujolais, acum sunt vreo 2.000. S-au inchis vii ori s-au vandut pe nimic. Regiunea e in urma fata de alte zone in care se face vin. Nu s-a dezvoltat la timp, e la mana catorva negocianti care fac si desfac preturile. A terminat afacerea acolo, desi inca mai are datorii de pe urma ei. Aici e altceva, e un loc sigur, cu o traditie buna si cu perspective sigure. E un loc de munca ideal, in care urmaresti totul de la cules la imbuteliat si lipit eticheta“. Richard nu e genul de „vigneron“ batran care plange dupa Franta de acum cinzeci de ani sau care deplange societatea in care ne aflam. Sigur, nu poate decat sa constate ca inasprirea controlului alcoolemiei de catre politie a mai redus din consumul de vin. E un om tanar, bine dispus, care devine serios doar cand ataca problema vinului. Aici nu glumeste, dar nu e nici didactic sau plictisitor. E si pasiune si meserie in acelasi timp. Iar domeniul ii este si casa, locuieste intr-o cladire anexa cu sotia si cele doua fiice.
Un vin selectionat de Ducasse
Productia principala a Chateau-lui este, bineinteles, rosé-ul, in proportie de 80 la suta. Dar in urmatorii ani, cand parcelele replantate vor da rod, vrea sa creasca putin productia de alb si de rosu, mai ales. Trecem prin toate incaperile in care se face vinul, Richard ne explica procesul tehnologic modernizat de care e mandru pentru ca aceasta modernizare s-a produs dupa sosirea sa aici. Desi e totul natural, nu a apelat la eticheta BIO petru ca, zice el, nimic nu e bio. „Orice ai face, cand cade ploaia, stii cumva ce chimicale contine ea? Mi se pare ca eticheta BIO este un pic de inselatorie“ E mandru, in schimb, de eticheta „Vigneron independant“, care figureaza pe toate sticlele sale. Si de faptul ca un vin alb este listat intr-un restaurant al marelui Alain Ducasse din Paris. Nu tine neaparat sa intre in foarte multe restaurante pentru ca, zice el, banii se recupereaza cel mai greu de la carciumari. Furnizorii de vin sunt ultimii platiti. In desfacere se bazeaza foarte mult pe o clientela fidela care creste an de an, pe turistii care napadesc Golful Saint Tropez in fiecare vara (anul acesta a ramas fara rosé-ul din gama mai scumpa. ) Vinurile sunt de trei categorii, doua fiind AOC Côtes de Provence (care trebuie sa fie neaparat un amestec de minimum doua soiuri): Cuvée Traditionnelle si Cuvée du Prieuré, iar cel mai de jos e vin du pays, vandut in bag in box, de preferinta. In cava domeniului se fac degustari, desigur, si se vinde si ulei de masline, alaturi de alte produse locale, dulceturi sau tapenade la borcan.