Şi m-am călătorit odată pe unde n-am mai fost nicicând, pentru a privi din unghiul melancolic al apusului sumbra cetate a Şiriei, tronând deasupra tuturor viilor şi pădurilor de la poale. Umbra plopului căzuse peste şoseaua ce duce către Târnova, însă noi, călătorii, am luat-o la dreapta, pe lângă micile crame înşirate pe partea stângă a drumului, cu steaguri zdrenţuite fluturând în vântul lui decembrie, pe lângă ruine de vechi colne înconjurate de vii. Un căţel
Publicitate
