Julia Scavo (fostă Goșea) s-a distins în ultimul deceniu și jumătate în peisajul somelăriei de la noi din țară pentru cariera ei internațională permanentă – deja o realizare certă de cea mai înaltă anvergură, depășind orice alt parcurs în domeniu întâlnit până acum în rândurile profesioniștilor români de profil. Chiar și înainte de reușita ei cu echipa românească devenită Campioană mondială la degustări în orb în 14 octombrie 2023 la Château Sainte-Roseline (Provence, Franța), ne-am bucurat să-i găzduim pe Vinul.ro articole care expuneau o profundă cunoaștere culturală și tehnică a vinului și o minuțiozitate a cercetării și descrierii acestuia într-o formă susținută de un context mai vast. Aceleași calități se dovedesc valabile și în interviul pe care ni l-a acordat via e-mail și pe care-l reproducem mai jos.  (Titlul, introducerea și intertitlurile aparțin redacției Vinul.ro, imaginile sunt din arhiva Juliei Scavo).

Degustarea vinului nu este o probă practică, ci una teoretică: e nevoie de pregătire de 15-20 de ani, în cazul membrilor echipei campioane mondiale

– Antoine de Saint-Exupery scria (aproximativ) că “dacă vrei să-i convingi pe oameni să construiască o corabie, nu-i trimite după lemn, cuie, pânză și sfoară, ci vorbește-le despre infinitul mărilor albastre”. Ce le-ați spune voi oamenilor care se uită la reușita voastră – improbabilă, dacă ar fi să judecăm strict după piața internă sau după exporturile românești de vin și după calitatea pieței interne de restaurante: de ce ar merita să investească timp, bani și pasiune în învățarea vinului, ce ar putea să le aducă asta lor?

Julia Scavo: Aș începe deja prin a rectifica termenul «improbabil». Victoria noastră se înscrie într-un parcurs de patru ani de sacrificii și investiții materiale sau morale depuse de întreaga echipă. Povestea prieteniei noastre transcende barierele pieței interne și calitatea oferită în ospitalitate în România. Experiența mea de studii de specialitate în Franța sau via programul DipWSET, iar astăzi prin programul propus de „The Institute of Masters of Wine”, a fost dublată de formarea solidă a colegilor mei prin experiențe multiple: ei sunt diplomați WSET, degustători inconturnabili în marile concursuri internaționale de vin, importatori care își petrec o bună parte din timp călătorind pentru a descoperi comori ce pot fi puse la dispoziția clientului roman. Suma acestor experiențe a creat un țesut care depășește limitele realității naționale. Evident, nu se poate spune că el obliga la titlu, dar victoria noastră nu este un hazard, ci fructul unei progresii între 2019 și 2023. Pentru a răspunde întrebării mai la obiect, îți întorc un citat, cel al lui Salvador Dali – «cine știe să deguste, nu mai bea niciodată vin, ci gustă secrete». Degustarea vinului nu este o probă practică, ci una teoretică. Pentru a deveni un degustător de înalt nivel trebuie în primul rând să ai o cunoaștere teoretică solidă, pregătită timp de ani de zile – cam 15-20 de ani pentru fiecare din noi, în funcție de parcursul și experiența fiecăruia. Deci investițiile materiale și morale nu datează doar de patru ani, de când s-a format echipa. Mi se pare că în România studiul în materie de vin este un concept destul de nou, luat câteodată în derâdere sau, cel puțin, care nu este luat în serios. Noi am făcut fiecare o profesiune de credință din acest studiu. Dacă mai mulți din România ar lua acest baston de pelerin pe drumul pasionant al studiului vinului, ospitalitatea, piața internă și chiar si cea a exporturilor românești ar avansa la unison cu vibrația comună a echipei. Să privim Japonia: titlul de campion mondial de somelărie al lui Shinya Tasaki, în 1995, a inspirat o generație întreagă de somelieri și industria a explodat în mod veritabil. Astăzi, Japonia este poate țara cu cei mai mulți somelieri profesionisti, iar somelierii japonezi au dus pasiunea lor la rang de artă și perfecțiune în restaurante. Sperăm ca și povestea noastră să fie inspirațională în România.

Întâlnirea cu un estet al vinului mi-a declanșat o revelație. Competiția finală a fost un maraton finalizat cu sprint

– Care dintre experiențele profesionale sau de viață credeți că v-a pregătit cel mai mult pentru această reușită: mă gândesc atât la planul organoleptic, cât și la cel uman, al încrederii… trebuie să ai multă încredere – sau ce altceva? – ca să accepți, de pildă, ca răspunsul oficial al echipei la prezentarea unui vin să fie unul diferit de ceea ce crezi tu intim că ar fi corect.

Julia Scavo: În opinia mea, victoria este rezultatul unei reuniuni de factori. Firește, fiecare diplomă, studiu, concurs precedent – fie în echipă, fie, în ceea ce mă privește, în individual – au fost veritabile pietre de temelie. Cred că am învățat din eșecurile noastre în competițiile precedente, am ajuns să ne cunoaștem pe noi înșine, dar și pe coechipieri, să ținem în frâu ego-ul și pasiunile dezlănțuite. Fiecare vin a fost degustat ca și cum plecam de la zero, fără a ține cont de identificările precedente, dar și de parcă ar fi fost ultimul din competiție, fără posibilitatea de a mai rectifica o eroare. Focus maxim și coordonare au fost cuvintele cheie.

Pentru mine, hazardul a făcut ca anul acesta, exact cu o lună înainte de concurs, să întâlnesc o personalitate din lumea vinului care mi-a declanșat o adevărată revelație. Am avut șansa de a participa în 15 septembrie la o zi de recoltă pedagogică, în sânul celebrei case de Champagne Louis Roederer. Jean-Baptiste Lécaillon, Chef de caves şi Vicepreședinte Executiv pentru Louis Roederer, mi-a oferit niște învățăminte unice în materie de tehnică și  înțelegere a unor aspecte cheie în degustare. De atunci, am adoptat viziunea lui, ca fiind cea a unui mentor. Artizan apropiat de statutul de artist, estet care își construiește arta nu ca blend, ci ca o compoziție, asemeni unui muzician, arhitect sau pictor, Jean-Baptiste ținteşte perfecțiunea în maniera unui atlet olimpic, într-o cursa permanentă spre un ideal ultim.

Într-o conversație despre fermentația malolactică și decizia de a o face sau nu, mi-a prezentat o alegorie prin diferența între sprint și maraton. Am luat-o ca o linie de disciplină personală în pregatirea concursului. Imediat ce am revenit la Nice, am dublat antrenamentele de degustare cu un antrenament de 10-11 km cel puțin 2-3 zile pe săptămână, cu scopul de a-mi șlefui mentalitatea de competitor, de a evacua presiunile și de a integra viziunea maratoniană, mai mult decât pe cea de sprint. Începutul concursului a fost mai lent ca în anii precedenți, dar maratonul s-a câștigat pe parcurs, și mai ales prin energia debordantă din sprintul final. Mulțumesc, Jean-Baptiste!

Voi continua să mă formez

– Cum credeți că va conta, că va influența acest titlu de campioni mondiali, carierele fiecăruia dintre voi? Sigur că teoretic în bine, dar mai concret : vă gândiți să începeți niște cursuri, să oferiți consultanță – și de ce fel? – sau pur și simplu veți continua fiecare cu ce faceți? Apropo, mai participați și la anul sau vreți să lăsați loc la nou-veniți?

Julia Scavo: Rezultatul nostru a fost foarte bine primit. Totuși, pentru o parte din piață încă există încă o mentalitate de dezbinare, nu departe de invidie. Anumite segmente ale pieței nu au fost departe de a lua rezultatul în derâdere sau chiar de a nu saluta această performanță care este incontestabilă.

Într-o piață mai matură, precum cea a Franței, acest rezultat a fost salutat unanim, deși eu nu sunt franțuzoaică, și am primit cele mai sincere felicitări din partea „jucătorilor” și „antrenorilor” din celelalte echipe, organizatorilor, suporterilor mei, jurnaliştilor sau a altor profesionişti din domeniu. Cât îmi va profita mie personal și echipei general, nu știu. Este adevărat că dacă ar fi fost un titlu de campion mondial de somelărie, profitabilitatea ar fi o evidență. Un „Cel mai bun somelier din Lume” devine imediat o autoritate și este solicitat pentru masterclass -uri, conferințe, expertize și așa mai departe. Deocamdată, nu au apărut solicitări în acest sens grație titlului recent (râd)… Evident, din punct de vedere al imaginii, există o vizibilitate de care ne bucurăm toți! Ce vom face mai departe ? Cred că toți suntem de acord să spunem că vom reveni la normalitatea noastră, la activitățile noastre, pe care oricum le profesăm într-un spirit de a tinde cât se poate de mult spre un ideal în materie. Eu voi continua să predau cursuri, diversele formări, să dau conferințele, să scriu articole în modul cel mai profesionist – și aceasta nu pentru ca suntem campioni mondiali, ci pentru că așa am făcut-o întotdeauna!  Doresc să menționez că voi continua să mă formez și să ameliorez această bibliotecă teoretică, tehnică dar și gustativă, nu mă voi opri aici… Vorbesc acum de parcursul meu personal în aspirația spre titlul de Master of Wine sau alte competiții. Am o mentalitate de competitor de la cea mai fragedă vârstă, și acesta a fost dusă de-a lungul anilor la rangul de obsesie!

Orice decizie de a continua sau nu în echipa va fi luată colegial, armonizând dorințele individuale ale colegilor, la fel ca si în timpul competiției! În momentul cand vom lua o decizie, vom fi toți alături pentru a face un anunț colectiv. Deocamdată, ne bucurăm de titlu!

Am căutat mult tipicitatea românească. E greu de găsit

– O caracterizare asupra producției românești de vinuri, din punctul de vedere al unor campioni mondiali la degustări: există o tipicitate de soi sau de zonă care să fie recognoscibile în mintea și papilele unui concurent? Întreb asta fiindcă am văzut că se mai întâmplă ca organizatorii să bage și vinuri “confidențiale”, fără circulație și fără recunoaștere mondiale consacrată. Și, dacă tot am adus vorba aici, putem vorbi azi despre un „stil” (sau două, trei) din România care să fie clarificate, să fie “de referință” (în sensul de recognoscibil) pe o piață internațională așa cum e ea azi?

Julia Scavo: Am căutat de mult timp tipicitatea de soi sau de zonă. Așa cum am văzut și în alte domenii, sau chiar recent în urma titlului nostru, există din păcate un spirit individualist care nu prea ne ajută să punem în comun energiile şi să evidențiem stilistici care să fie consemnate în studii internaționale. Acum, si diversitatea este un concert frumos. Poate este chiar periculos a avea această dorință de a unifica, uniformiza în materie de stil. Vedem și în alte zone de pe mapamond, multe vinuri devin creații unice, transcend textele din cărți si perceptele despre Lumea nouă sau Lumea veche, diversele climate sau tipicitatea de soi.

Mi se pare astăzi dificil de a identifica în orb într-un concurs o Fetească regală, o Fetească neagră sau albă, sau chiar a o vedea ca fiind un vin românesc. Mie mi s-a întâmplat de multe ori ca soțul meu, Bruno Scavo să se fi amuzat și să-mi includă câte un vin românesc în seriile de degustare; greu de identificat! În general le situam în Argentina sau în Portugalia pentru vinuri roșii, sau eventual în Italia pentru vinuri albe. În competiția internațională nu este imposibil ca un vin românesc să apară la un moment dat, cum a fost cazul cu mai multe vinuri confidențiale care erau dificil de identificat prin prisma teoriei. A fost deja cazul în Campionatul Național al Franței RVF, cu un vin din Republica Moldova. Deci de ce nu și din Romania? La urma urmei, este un Campionat mondial.

Reușita noastră îi poate ajuta pe producătorii români să penetreze mai ușor piața internațională

– Un sfat – nesolicitat de ei, ci de mine – din partea campionilor mondiali la degustat în orb – pentru producătorii români? Dar pentru consumatori? Dar pentru cei care fac listele de vinuri a unui restaurant sau oferta de vinuri a unor magazine? Există un “concept” care ar trebui urmat sau mai multe? Cam asta e tot ce m-am gândit, dar dacă aveți de completat – mulțumiri pentru sponsori, orice altceva – vă rog!

Julia Scavo: Având în vedere că am reușit să fluturăm drapelul național pe deasupra a 32 de națiuni reunite în competiție, am creat o notorietate internațională, o autoritate a României. Îmi aduc aminte de primele concursuri de somelărie pe plan internațional. La primul meu mondial în 2010, în Chile am intrat în semifinală – o premieră pentru un competitor român! Se știa foarte puțin despre vinul românesc și a fost ocazie ca și competitorii celorlalte națiuni sau diversele instanțe internaționale prezente la concurs să mă întrebe despre producția națională, să se intereseze despre România viticola. Ca urmare, la fiecare pas pe care l-am făcut în competițiile de somelărie, până la cele două medalii de bronz la Europene ( 2013 si 2017) și poziția a cincea la Mondial în 2013, am încercat să contribui la notorietatea vinului românesc – și aceasta s-a văzut prin cererea crescândă de informații, de conferințe, masterclass-uri, articole din partea Asociației Internaționale a Somelăriei sau din partea unor Asociații naționale prezente în concurs (Peru, Letonia, Serbia, Franța etc). Cred că producătorii români pot să beneficieze de această notorietate pentru a îi ajuta cu o mai bună penetrare pe piața internațională.

Nu știu dacă sunt în măsură să dau sfaturi consumatorilor români din poziția de campion mondial la degustarea în orb. Consumatorul nu degustă în orb… Sperăm totuși ca mesajul să fie clar: degustarea este rezultatul unei pregătiri teoretice, tehnice, mentale și practice. Ea are un fundament foarte serios. Ce este motivant este că oricine poate să se inițieze în arta degustării, competențele de degustare nu sunt înnăscute ci sunt în cea mai mare parte dobândite. Putem să avem o sensibilitate gustativă mai mare decât alții, dar antrenamentul și degustarea contribuie la educația ce ne face să depășim consumul hedonist.

Termenul degustare vine din latină: la cuvântul gustare se adaugă particula”de” ce reprezintă o poziție „meta”, superioară deci. Gustam vinul într-un mod mai înțelept, mai intelectualizat, mai cerebral, adică dublăm simplul act gustativ de analiză, evaluăm și tragem concluzii. Poate ar fi interesant ca și consumatorul român să își pună întrebări atunci când consumă un vin, fără să uite însă noțiunea de plăcere – cu moderație, bineînțeles.

Cât privește profesioniștii care se ocupă de consumatorul român, sperăm să îi impulsionăm să se formeze din ce în ce mai mult, să studieze și să deguste nu numai vinurile pe care le comercializează, ci să își creeze un portofoliu, o bibliotecă, să zicem, gustativă și olfactivă, din ce în ce mai largă – pentru că numai în acest fel va putea să aducă un sfat de calitate consumatorului și să dea încredere producătorilor români.

Mulțumiri :

• Lui Bruno Scavo, pentru participarea financiară în cumpărarea vinurilor pentru antrenamente, anonimizarea lor și a celor trimise de antrenorul Radu Rizescu, în acord cu acesta – și pentru susținerea morală!
• Copiilor mei – Sophie si Julien – care m-au suportat cu suișurile și coborâșurile de rigoare!
• Antrenorului Radu Rizescu și coechipierilor Valentin Ceafalau, Horia Hasnaș și Cosmin Udrea
• Sponsorului nostru, Purcari Wines