Adrian Patrusca
Vasile Astarastoae este Presedintele Colegiului Medicilor din Romania, rectorul Universitatii de Medicina si Farmacie din Iasi, director IML Iasi si Presedintele Societatii Romane de Bioetica. Coplesitorul titlu nu-l împiedica sa se bucure de „micile placeri” ale vietii. Un interviu despre elite, vocatie, misiune, bun-gust si vin. Un interviu despre viata.
Sunteti nascut la Falticeni. Aici ati terminat scoala generala si liceul. Apoi ati urmat facultatea de medicina la Iasi si v-ati intors la Radaseni, langa Falticeni ca medic pentru patru ani. Dupa care din nou la Iasi. Unde este pana la urma „acasa” pentru dumneavoastra?
In primul rand la Iasi, unde am familia. Unde e familia acolo e si casa. Dar cand spun acasa, in al doilea rand ma gandesc la Falticeni, pentru ca de acest oras ma leaga foarte multe amintiri, unde am petrecut 18 ani, plus patru dupa ce am terminat facultatea, pe care nu pot sa-i uit. Cu atat mai mult cu cat din punctul meu de vedere am avut o copilarie fericita. In plus, Falticeniul concentra o elita intelectuala. Am cunoscut aceasta elita, chiar daca pana prin clasa a IV-a, a V-a, prin orasel se vorbea de „saracul domnul profesor Astarastoaie, ce om deosebit este el si ce derbedeu de baiat are!”. Dar mi-am trait copilaria. Si vreau sa spun ca atunci m-am invatat sa fiu lider, sa-i domin pe ceilalti. Pentru ca erau batalii pe care le faceam intre grupurile de copii si, desi eram cel mai slab, am fost acceptat ca lider pentru ca eram cunoscut ca cel mai agresiv si mai inventiv. Tocmai pentru ca trebuia sa-mi acopar deficienta fizica. Cu prastia, cu arcul cu sageti si cu pietrele eram un tintas de elita. A fost o experienta deosebita, pana am descoperit savoarea cartilor. Am stat pe strada unde, peste drum de casa noastra, era casa Haiei Sanis. Am cunoscut pe Sadoveanu, pe Aurel George Stino, care preda la acelasi liceu cu tatal meu, am cunoscut familia Lovinescu, si lucrul asta lasa o urma. De aceea spun ca „acasa” este la Iasi, unde am familia, dar ma leaga si nostalgia Falticeniului, care avea ceva ce nu poate fi descris legat de ceea ce inseamna cultura.
Va simtiti un moldovean tipic? Eu am o cunostinta la Varatec care spune ca moldovenii au ceva aparte, sunt mai „jingasi”. Sunteti mai „jingas”…?
Nu mi-am pus aceasta problema…
Mai bisericos, mai poet…
Bisericos sunt. Aici este un lucru pe care il afirm clar. Sunt credincios, nu ma ascund. Chiar daca pentru unii snobi, lucrul acesta este socant. In rest, poate exista o anumita sensibilitate. Dar as spune ca ceea ce ma face sa ma simt moldovean este introspectia… Si a fi mai altruist si mai putin agresiv decat altii… Si este mai multa pudoare in personalitatea unui moldovean. Nu-i place sa se afiseze, asteapta ca altul sa-i recunoasca meritele. E mai putin luptator si mai mult oleaca filosof.
Mai sunt medicii o elita, astazi?
Totdeauna regimurile de stanga, la fel ca si Tarquinius Superbus, au vrut sa uniformizeze. Si principalul adversar al regimurilor de stanga totalitare a fost elita. Au incercat chiar sa scoata din limbajul curent acceptabil termenul de elita. Daca vrem sa progresam, trebuie sa recream elitele. Numai titlul de medic nu poate sa-ti dea statutul de elita, daca comportamentul tau nu este unul de elita si daca n-ai fost educat… Cand se intra intr-un ordin cavaleresc sau intr-un ordin monahal, trebuia sa treci printr-o perioada de initiere, si apoi ajungeai in acea elita. Aceasta se intampla si cu medicii: treceau prin acea, hai sa-i spunem, calatorie initiatica, prin care invatau si isi insuseau mai ales obligatiile, mai putin drepturile. Medicina, da, este o elita, pentru ca are si un nucleu mitic si mistic. Cand intri, depui un juramant care iti creeaza obligatii. Medicina a fost prima profesie care si-a creat un cod de comportament, codul deontologic, care iti impune obligatii. Cand ai niste obligatii in favoarea altuia inseamna ca te comporti ca o elita. Dar in acest moment, pe aceasta ultra-secularizare, trebuie sa recream spiritul de casta si spiritul elitist. Elitist, in sensul ca trebuie sa dai mai mult decat primesti. Cum erau aristocratia si cavalerismul in evul mediu atat de hulit. Astazi este mult mai dificil, pentru ca incepem sa nu mai vorbim despre act medical, vorbim despre prestare de servicii medicale, ceea ce le duce deja in derizoriu. Nu mai vorbim despre pacient, despre care vorbim ca de un obiect, „consumator de servicii medicale”. Asa se face ca relatia, care avea acea incarcatura mistica, intre doua fiinte umane, medic si pacient, este trasformata intr-o simpla relatie contractuala intre doi cetateni. M-am gandit foarte mult ce este medicina, este profesie, este arta…?
…Este vocatie?
Acum, nici vocatie nu mai trebuie sa ai. M-am gandit mult si in ultima luna am ajuns la o concluzie: cred ca medicina este o misiune. Si atunci medicul trebuie sa aiba spirit misionar. Daca el nu va intelege ca are o misiune, indiferent de motivatiile pentru care si-a ales-o… Unii si-o aleg pentru statutul social, altii altii din intamplare, ca mine. Nici nu m-am gandit pana cu trei saptamani inainte de examenul de admitere ca am sa fac medicina. Dominanta mea era fizica nucleara. Dar parintii n-au avut posibilitatea sa ma intretina la Bucuresti, unde era Fizica Nucleara, asa ca m-am orientat spre facultatea unde examenul de admitere era din discipline care erau si dincolo.
V-a parut rau?
Nu mi-a parut rau niciodata.Poate ca a fost un destin, nu stiu daca in fizica nucleara ma descurcam. Probabil ca pana la urma ma dezamagea, pentru ca nu era legata de firea mea. Dar medicina chiar mi s-a potrivit. De-aia spun ca, indiferent de motivatia alegerii, chiar daca unii vor sa castige bani multi, pe parcurs, prin aceasta initiere, care trebuie sa aiba si acea aura mai esoterica, trebuie sa se inteleaga ca de fapt este o misiune. La inceput medicina a fost facuta de catre preoti, exista acea medicina sacerdotala. S-au despartit pe drum, dar fiecare si-a luat o misiune a sa si trebuie sa o inteleaga. In momentul in care iti intelegi misiunea atunci intr-adevar ai ajuns sa fii profesionist, si mai departe devii misionar. Cat timp nu vei subiectiva acest lucru nu cred ca medicina va supravietui. Va deveni ceea ce se doreste, o prestare de servicii medicale.
Asta se doreste?
Da. Se doreste.
O nivelare la un nivel mediocru?
Da, pentru ca totdeauna elitele au deranjat. Au deranjat inclusiv societatea. Ganditi-va ca in momentul in care au loc miscari sociale, primele victime sunt elitele. Indiferent ca este elita care a condus acea miscare sociala. Revolutiile totdeauna isi mananca liderii. Nu este usor sa-ti insusesti statutul de elita. Dar in acelasi timp iti poate da mari satisfactii, daca iti duci drumul pana la capat. Ai niste obligatii, intr-adevar, ai niste constrangeri, daca vrei sa faci parte din elita. Cum erau nobilii cand trebuia sa aiba o anumita tinuta. Nu era intotdeauna usor, aveau anumite rigori, nu puteai sa incalci anumite reguli care uneori par absurde, dar in acelasi timp aveau si satisfactii. La fel si elita, are niste rigori care uneori te impiedica, uneori poti sa suferi…
Pe blogul dumneavoastra aveti un motto din psalmul 11: „Atunci cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni”. Va simtiti agresat de mediocri, de mediocritate?
Simt acest pericol pentru societatea romaneasca. Deci psalmul nu se referea propriu-zis la mine. Si nelegiuitii si ceilalti, daca esti puternic, te respecta. Daca au vazut ca nu pot sa te infranga, atunci te evita. Eu m-am referit la ce se intampla in toata societatea, este un mesaj ca trebuie sa reactionam impotriva acestor lucruri, chiar printr-o dezbatere libera, pentru ca cuvantul este mai puternic decat orice. Si mai este o ratiune: trebuie sa ne invingem frica. Societatea noastra este dominata in acest moment de frica. Daca inainte frica ne unea – era o singura frica, de securitate si de partid si ne unea pe toti – in acest moment frica ne dezbina. Exista o frica divina, care este frica de a nu fi parasit de cel pe care il iubesti sau il respecti. Nu este acest gen de frica, care de fapt iti controleaza comportamentul, sa nu faci ceva rau, care sa-l atinga pe cel la care tu tii. Este vorba de acea frica diavoleasca, in care ti-e frica de sef, ti-e frica de cel care are painea si cutitul, ti-e frica de boala, ti-e frica de ziua de maine, ti-e frica ca o sa ramai somer si nu o sa mai ai din ce trai. Toate aceste frici care sunt diferite de fapt ne invrajbesc si nu lasa sa existe o comunicare directa unul cu celalalt. Si bineinteles, aceasta demagogie, aceasta ipocrizie si acest arivism care acum au izbucnit de o maniera incontrolabila, nu fac altceva decat sa induca frica. Poate, cine stie, aceasta este structura noastra. Poporul nostru are doua proverbe care cel putin pe mine ma revolta: „fa-te frate cu dracul pana treci puntea!” . Culmea oportunismului. Dar ce faci daca dracul nu vrea sa-ti dea drumul? Sau se lauda peste tot ca este frate cu tine? Si al doilea: „capul plecat, sabia nu-l taie”. Culmea obedientei. Deci ne invata ca frica sa ne domine, daca ridic capul, per a contrario inseamna ca sabia o sa vina imediat si o sa mi-l taie. Sunt doua lucruri de care trebuie sa scapam, daca nu, nelegiuitii vor fi cei care vor impanzi aceasta lume a noastra. Trebuie sa luam atitudine.
Intr-un editorial pe care l-am scris, „bioetica versus dictatura sanatatii publice”, aratam ca daca dictaturile politice devin tot mai rare, in acest moment asistam la o dictatura a sanatatii publice. Vedeti, ne invata cu alimentatia rationala, care trebuie sa fie uniforma pentru toata lumea. Inclusiv fumatul: nu este o campanie impotriva fumatului, e o campanie impotriva fumatorilor. Mi-aduce atingere dreptului meu, libertatii mele. Carantina… Ati vazut isteria cu noua gripa. Si de ce? Sanatatea publica ne-a spus ca vom eradica poliomielita, malaria, TBC-ul va scadea, bolile infectioase care au influentat atat de mult istoria omenirii vor deveni istorie, dar pentru asta ce trebuie sa facem? Trebuie sa mai lasam din libertatile noastre catre ea si ea ne va invata ce trebuie. Care este rezultatul in acest moment? Malaria exista bine mersi, poliomielita, bine mersi, tuberculoza in crestere, sunt 30 de noi boli infectioase descrise, cum ar fi HIV-SIDA, EBOLA, noua gripa si raspunsul care este? Nu-mi reda libertatea, ci dimpotriva, imi introduce noi constrangeri…
Sporeste numarul de amenintari…
Da… Si atunci trebuie sa vedem ce facem. Din aceasta cauza am fost declarat ca as fi luptator antisistem. Da, recunosc, sunt format intr-o perioada in care spiritul rebel era in floare. Dar era determinat tot de cei din generatia mea. Pentru ca atunci s-au lansat Beatlesii, atunci erau Rosu si Negru, Phoenix, era miscarea hippie… Deci era un sentiment antisistem, dar care pana la urma a perfectionat sistemul in tarile democratice. Sistemul acolo, pana la urma ii absoarbe pe toti contestatarii, e foarte elastic si este un factor de progres. Daca din acest punct de vedere se vorbeste sunt si acum antisistem. Pentru ca nu pot sa accept sa decida altul in numele meu si, de ce nu, poate sunt adept libertarian. Adica al suprematiei dreptului individual asupra dreptului colectivitatii. Si nu prea il admir pe John Stuart Mill cu utilitarismul lui, care spune ca libertatea mea se opreste undeva. Nu, libertatea mea, cat este legitima, nu se opreste nicaieri. Cand devine ilegitima, atunci da, se opreste, dar atunci nu mai e libertate, este este abuz si dictatura din partea mea.
Ca promotor al bioeticii, ce credeti ca mai inseamna etica intr-o societate amorala asa cum tinde sa devina societatea actuala?
Nu, eu spun ca societatea actuala devine amorala numai in momentul in care isi abandoneaza spiritualitatea. Nu cred ca vom deveni o alta specie. Pentru ca specia umana se caracterizeaza prin spritualitate. Prin faptul ca isi pune intrebari cu privire la existenta sa. Prin faptul ca are constiinta de sine si constiinta existentei celuilalt, ca promoveaza anumite valori – nu ma refer la faptul ca sunt bune sau rele. Nu sunt atat de sceptic. De aceea zic ca etica si bioetica vor fi cele care vor reconstrui societati umane, pentru ca, indiferent cum ar fi, in afara valorilor acestora nu poate exista o societate. Oricat ar merge pe utilitarism si pragmatism, la un moment dat suprasaturatia determina o reactie care se va raporta totdeauna la valori, ce inseamna binele, ce inseamna raul. Mai spuneam si am repetat-o: criza actuala nu este nici criza economica, nici monetarista… De fapt, este un conflict intre lipsa de sens si setea de sens. Omul are o sete de sens in el. In momentul lipsei de sens apare conflictul si totdeauna, in istoria umanitatii, setea aceasta de sens si a de da sens existentei tale a invins indiferent de societatea de consum, sau postmoderna, sau relativism care devine acum un curent la moda… Pana la urma au fost infrante de aceasta sete de sens pe care o are fiecare fiinta umana, cred ca intiparita genetic. Cred ca ne-am nascut cu treaba asta, uitam la un moment dat, intram intr-o criza de sens, dar in final pe termen lung setea de sens ne determina un anumit drum. Or, a defini obiective etice este cel mai important pentru societate. Si de fapt ele sunt imuabile si globalizante. Chiar daca noi incercam sa le modificam. Binele si raul, la ele s-a raportat omul de cand a capatat constiinta si pana in acest moment. A, ca definim uneori gresit ce este bine si ce este rau… Dar tot la bine si la rau ne raportam, indiferent cum ii spunem.
Care este legatura dintre medicina si biserica?
Spiritualitatea. Pentru ca, paradoxal, medicina nu este ceea ce spune toata lumea, o stiinta. Actul medical are o incarcatura stiintifica, dar are si o puternica incarcatura etico-psihologica. Vedeti efectele placebo… Medicina este o disciplina umanista, abordarea trebuie sa fie holistica. Omul ca intreg, nu pot sa-l iau pe bucatele. Apoi v-am spus ca cele doua provin din acelasi trunchi, medicina a fost sacerdotala. S-au desprins, s-au secularizat, s-au ultra-secularizat, dar tot se pastreaza aceasta relatie. Pe de alta parte, in toate religiile, daca urmarim, vedem ca avem zei ai medicinei, ca medicii de fapt s-au raportat la si au solicitat totdeauna ajutorul divinitatii. Si daca ne uitam la religia crestina vedem ca Iisus Hristos nu practica decat trei profesii: Invatator, Pastor si Medic al trupului si sufletului. Deci, daca medicul actual se va adresa si trupului si sufletului, adica daca va prelua din angoasa pacientului, va avea cu el o comunicare si va capata increderea pacientului, atunci intr-adevar va fi asemanator – nu identic – dar asemanator lui Iisus, sau altei zeitati pentru alte religii, pentru ca observati, fiinta umana este determinata genetic sa fie o fiinta religioasa. Exista atatea tipuri de religii. Ele au aparut intr-o perioada in care comunicarea era cvasi-imposibila si cu toate acestea sunt cateva elemente care sunt comune in toate religiile. Nu sunt preluate, s-au nascut odata cu acele religii. Toate cosmologiile, toate mitologiile si toate religiile stabilesc, impun, ca de fapt moartea nu este decat un moment de transformare. Persoana umana, sub alta forma, isi continua existenta. Materialismul este singurul care spune ca istoria civilizatiei si istoria persoanei sunt istoria transformarii materiei.
Ati spus ca medicina are un nucleu mitic si mistic… Cati dintre colegii dumenavoastra imbratiseaza aceasta opinie? Mi se pare ca sunteti oarecum contra curentului. Experienta banala de spital, de policlinica, unde in timpul actului medical, cum ziceti, nimeni nu pare sa se gandeasca la viata de apoi, totul pare o rutina lipsita de orice metafizica…
Sunt invitat la „n” intalniri, ma intalnesc cu doi, cu zece, cu sute sau cu mii de medici. Faptul ca acest mesaj al meu este primit, ca nu ma simt ridicol, dimpotriva, sunt solicitat, sunt chemat, sunt dorit sa transmit acest mesaj, inseamna ca este un mesaj care este asteptat. Nu stiu cati il impartasesc. Dar datoria cuiva care este lider, daca vrem sa recream o elita, este tocmai sa transmita aceste mesaje. De-aia le repet de fiecare data, fara sa-mi fie frica sa devin plicitisitor. In momentul in care simt ca devin plictisitor, pentru ca simti o sala, atunci voi spune: munca asta este in zadar, trebuie sa schimb mesajul. Cat timp, insa, acest mesaj este acceptat si, incet incet se transmite mai departe, e la fel ca samanta din care ai speranta ca va cresete copacul. Sunt foarte multi care cred in acelasi lucru. Poate sunt minoritari. Poate pentru unii acest mesaj este desuet…
La un moment dat ati fost facut taliban, atunci cand ati intervenit in cazul fetitei de 11 ani din Neamt, insarcinate in cinci luni si jumatate, si v-ati pronuntat categoric impotriva avortului…
Acolo nu a fost o problema de mesaj personal. Acolo a fost un mesaj, pe care trebuia sa-l transmit, al profesiei medicale: viata este sacra pentru medic. Mana care vindeca nu poate sa fie mana care ucide, pentru ca a ucide o fiinta cat timp riscul pentru cea care purta sarcina este minor, a incalca normele legale si normele deontologice, este un pericol si medicii nu trebuie sa abdice, ci trebuie sa reziste in fata presiunii opiniei publice. Nu inseamna ca optiunea mea individuala trebuie sa fie transferata legislativ. Se poate ca eu, ca persoana sa nu fiu de acord cu avortul, dar daca este facut in anumite conditii inteleg ca trebuie sa fie acceptat, aceasta este societatea. Dar atunci cand se incalca normele acceptate de societate trebuie sa reactionez. Era pozitia pe care trebuia sa o transmita corpul medical catre societate. Faptul ca s-a petrecut aceste lucru (avortul – n. red.) in Anglia este alta problema. Daca englezii accepta acest lucru este strict problema lor. Dar uitati-va ca Europa Occidentala, prin aceasta renuntare la spiritualitate si incercarea de a introduce relativismul, nu functioneaza chiar atat de bine. Si atunci, in acest concert, cum nu putem sustine competitia cu cercetarea stiintifica, fiindca acolo iti trebuie bani, noi putem sa aducem acest filon de spiritualitate sau macar aceasta indoiala. Atunci cand te indoiesti deja incepi sa judeci. Si sa preluam de la ei lucruruile pe care le au foarte bune. Nu trebuie sa cadem in extrema, ca noi suntem cei mai prosti si atunci cu capul plecat nu mai mergem la Poarta, mergem la Bruxelles, dar nici nu trebuie sa cadem in acea aroganta ca noi suntem cei mai destepti, buricul pamantului, regenerarea intregii umanitati. Sunt atitudini grosiere si periculoase pentru noi. Trebuie sa stim ca putem da ceva si primi ceva. Si cel mai bun lucru pe care am putea sa-l dam este aceasta reintoarcere spre spiritualitate, spre introversiune, spre dezbatere reala si spre intelegere ca valoarea mea nu e obligatoriu si valoarea celuilalt. Sa ma pun in pielea celuilalt, sa vad cum gandeste si apoi impreuna sa gasim un compromis. Compromisul nu este ceva rau, inseamna ca ne acceptam unul pe celalaltsi nu ne impunem vointa noastra unul celuilalt.
La 1 august faceti 60 de ani…
Da…
Multi inainte! Peste cinci ani iesiti la pensie. Cum asteapta momentul acesta un om obisnuit sa fie vesnic ocupat ca dumneavoastra? Cu nostalgia trecutului…?
Nu cu nostalgie, cu foarte mult realism, pentru ca atunci pot sa transmit stafeta mai departe fara nici un fel de regrete. Nu stiu cat de eficient am fost in toate aceste functii, asta o sa evalueze altii, dar ceea ce am convingerea este ca am format niste oameni care pot intr-adevar sa se descurce. Dar astept, pentru ca din acel moment o sa pot sa fac numai lucrurile care imi fac placere si pe care nu am reusit sa le fac din cauza timpului.
Care ar fi acelea?
In ultimii ani am scris foarte putin, vreau sa-mi scriu cartile, sa ma implic in acele actiuni comunitare la care n-am mai avut timp pentru ca aveam alte obligatii. Sa citesc cartile pe care n-am mai apucat sa le citesc, indiferent ca sunt literatura SF sau ca sunt carti mai grele. Imi place literatura SF, vorbesc de literatura buna SF, care iti dezvolta imaginatia… Sunt atatea lucruri care pot fi facute incat este un moment la fel ca atunci cand ai terminat facultatea, este un nou inceput de drum, care duce cat va duce, dar pe care te poti implini fara sa intri in panica. Foarte multi trec printr-o stare de depresie in momentul in care ajung la pensie. Dar eu spun ca dimpotriva… Ai muncit o viata, trebuie sa ai si momente in care sa poti sa iti satisfaci acele dorinte pentru care nu ai avut timp. Cu o singura conditie: eu pot sa ma gandesc asa pentru ca pensia pe care o voi obtine imi va permite acest lucru, spre deosebire de altii carora pensia nu le permite nici macar sa supravietuiasca. Si atunci, de ce nu, te poti implica si intr-o asemenea activitate, ca un om, cand a iesit la pensie sa nu fie umilit, sa poata sa-si traiasca in continuare viata, sa nu trebuiasca sa se gandeasca cu ce plateste intretinerea, ce va manca, dupa o viata in care a muncit. N-am nici o mila fata de cei care nu muncesc si vin la pomana statului. Dar sunt foarte multi oameni care duc o munca onesta, cinstita… Eu apreciez mai mult un taran gospodar, care se raporteaza la adevaratele principii, fata de un mare geniu fara caracter.
Ce inseamna pentru dumneavoastra „micile placeri ale vietii”?
O cafea, o tigara…
Un pahar de vin?
Da.
Aveti prieteni, sunteti un om sociabil, iesiti la un pahar?
Ma plictisesc cand sunt de unul singur. Nu ma pricep la vinuri, dar, ca sa fiu sincer, nu-mi plac vinurile dulci, imi plac vinurile seci, dar de aici sa pot sa spun vechimea unui vin… Cu prietenii ne intalnim in fiecare simbata, recunoastem ca este un grup cam misogin, numai barbatii. Nevestele ne trimit de acasa… Ma duc la prezentari de vin, ma duc in crame, dar imi stiu limita. Desfid pe oricine, in afara de sotia mea, care m-a vazut o singura data ametit, pentru ca n-am cunoscut acel vin, era un vin din Basarabia, inselator… Dar beau un pahar de vin bun, de la o podgorie buna. In schimb nu ma pricep, dar ascult cu placere pe specialisti.
Vi se pare ca e un domeniu mai exotic?
Da. Mi-aduc aminte in Franta, unde medicii sunt cunoscatori, nu ca mine doar consumator. Si am ramas pur si simplu impresionat cand, la Lille, erau sapte colegi de-ai mei, toti degustatori de vinuri, si consumam un vin. A fost o discutie si s-au format doua tabere: unii spuneau ca este de pe dealul nu-stiu-care, de pe versantul de est, unde bate soarele si altii ca este de pe colina alaturata, de pe nu-stiu- ce panta. Au pus pariu si au castigat cei cu colina unde batea soarele. Pentru mine asta este un mister, cum poti sa identifici… Si vinul nu era din regiunea Lille, era din sud…Privesc cu mare admiratie pe oenologi care pot sa-ti spuna atatea lucruri despre un lichid pe care eu il beau cam repede, pana la o anumita limita totusi…
In Iasi sunt atatea locuri si localuri care au o mare doza de misticism si de mitic: Bolta Rece, 3 Sarmale, Casa Pogor…
Le cunosc pe toate. Mergem acolo pentru placerea locului. Nu merg acolo cu familia, pentru ca, v-am spus, familia ma doreste mai mult acasa. Dar cand am invitati ii duc in aceste locuri tocmai pentru ca au o anumita traditie si care impresioneaza. Din cand in cand le mai schimb, si aceste locuri depind de cei care le gestioneaza, sunt perioade cand isi mai pierd din calitati, apoi isi revin… Vreau sa spun ca Iasiul este un loc in care vinul este respectat. Si consumat.