Loreta Budin
Ce cred jurnalistii despre vin? Am iscodit doi cunoscuti gazetari despre relatia lor cu vinurile bune si despre locul pe care ar trebui sa-l aiba acestea in viata.
1. De ce vin, si nu bere sau tarie? ;
2. Cand spui vin, cu ce il asociezi (mental sau in fapt)? Cu o mancare anume, cu un moment de relaxare, cu un chef cu prietenii, cu o calatorie intr-un loc pitoresc… cu Decretul 400?;
3. Clasica intrebare: daca ai naufragia pe o insula pustie, ce vin ai vrea sa ai cu tine? (asta, daca nu preferi un butoias cu rom…) ;
4. Numeste un vin care te-a surprins si unul care te-a scarbit; un vin care-ti aminteste de o intimplare anume (ar fi frumos daca ne-ai povesti si intamplarea cu pricina) ;
5. Dintre soiurile autohtone, care crezi ca ar putea fie imaginea de marca a vinului romanesc?;
6. Ce-i lipseste vinului romanesc ca sa straluceasca pe piata interna si externa? ;
7. Care ar fi explicatia istorica a transformarii romanului din bautor de vin (hat, din vremea dacilor….) in bautor de bere? ;
8. Orice adaugiri/comentarii legate de subiect sunt binevenite.
Ion M. Ionita, redactor sef adjunct, Adevarul :
„Einstein ar fi trebuit sã fie oenolog”
1. Întrebarea nu e pusa corect. Trebuie sa gandim pozitiv: de ce vin, bere si tarie? Fiecare din cele trei categorii amintite are locul si rostul ei. Ce bei intr-o zi torida, cand te opresti sub un petic de umbrela, invidiat de cainii care zac pe trotuate cu limba de-un cot: un Cabernet Sauvignon sau o bere aburinda? La fel, dupa o masa rafinata, te poate tenta un cognac sau un calvados. Sa mai vorbim de single-malt-uri, cand, de cati de ani, de butoaie, turba, si de cate si mai cate? Rau este sa incurci lucrurile intre ele, momentele potrivite si, uneori, apusul cu rasaritul.
2. Vinul nu-l asociez cu nimic, pentru ca este in afara timpului. Vinul – as putea spune vinul bun, dar spun numai vinul – isi creeaza propriul univers. Einstein ar fi trebuit sa fie oenolog.
3. Prefer o femeie, ar rezista mai bine ca vinul. Pe o insula pustie, de unde iei tirbuson, pahare, cum racesti vinul, cu ce il asortezi?
4. Pe vremuri, nu multa dupa Revolutie, am plecat in Italia cu trenul. Un drum de vreo trei zile, in vagoane romanesti. Noroc ca am avut tovarasi de isprava din Constanta. Oamenii aveau provizii serioase de vin, pe care vroiau sa-l duca drept cadou nu stiu caror oficialitati, cum era odata… Sticlele stateau intr-o lada sigilata, ca lada de munitii din armata. A rezistat pana la Budapesta, dupa care nu-mi mai aduc bine aminte drumul pana la Milano. Ambasadorul, consulii si restul corpului diplomatic nu au mai aflat niciodata ca, in afara de strangeri de maini, ar mai fi trebuit sa primeasca si o lada cu vin din tara. La intoarcere, am luat tot trenul, de data asta italian. Pana la Venetia, cu navetisti italieni, pe vremea aia nu erau emigrantii din Romania. Se urcau in halte uitate de lume, scoteau din sacose branza, rosiile, maslinele, ceapa, rupeau painea, puneau sare pe ziar, ca la noi, si intindeau oamenii masa. Se cazneau cu damigenele cu Chianti, la coborare era mai usor, ca plecau cu ele goale.
5.Cred ca acest vin ar trebui mai intai facut.
6.Ce-i lipseste? Poate ca respectul producatorului. Dar lucrurile se schimba si aici.
7. Dar ce aveti fratilor cu berea?? Nenorocire e transormarea in bautori de scandic, polar si alte saniute la cutie si la pet. Daca si egiptenii se delectau cu bere, dacii de ce nu ar fi facut-o? Mai ales in clipe de restriste, cand Burebista a pus sa se taie viile? Dar cand au venit gotii si ostrogotii, nu au adus si ei un Paulaner, un DAB, ceva? Scrie si pe Columna, vinul dupa bere…
Ciprian Chirvasiu, redactor sef adjunct Saptamana Financiara:
„Ideea ca trebuie sa fiu ponderat (…) ma infurie la culme”
1. Cine a zis, bre, ca nu bere, nu tarie?? Pai, ce suntem noi, anahoreti? Sau jurnalisti?! Iar, daca tu ne socotesti profesionisti, sa fim impartiali, ca tot romanul! Unde-ai vazut mata un calugar impartial? În plus, din acest punct de vedere, deontologic ar fi sa nu facem discriminari. E vreme pentru bere, cand ne gandim la subiecte grele, cand, pentru timp indelungat, mintea cere sa ramana seducatoare, fluida iar balonarile sunt singurele semne ca si noi avem cusururi, deci ca se cade sa mai lasam cranceneala intr-o rana; e timp pentru vin cand vrem sa-l povestim, sa pufaim pipa sau trabuce, sa ne simtim boieri si sa ne dam asa in fata damelor; e timp exclusiv pentru tarie dupa ce hotaram sa ne scriem demisia de la slujba si din viata aia de apoi catre viata asta din urma. E timp pentru toate. Numai timp pentru timpul pentru toate sa gasim! Ăstea sunt conditiile necesare pentru un jurnalism de calitate: gramatica, minte, inima, literatura si ficati.
2. În primul rand, cu Legea 18 si cu „Secretul lui Bachus”. De unde, nene, kile de bancnote pentr-un kil de vin?! Pe urma, cu ideea ca trebuie sa fiu ponderat, ceea ce ma infurie la culme. Abia in al treilea rand, cu un moment de relaxare. Înseamna ca, in clipa cand degust un vin bun, tocmai m-am desteptat spre seara, dupa un chef cu prietenii, intr-un loc pitoresc, am mancat ca un belfer numai bucate anume, mi-am platit chiria, intretinerea, asigurarea, ratele la banca, pensiile alimentare, abonamentul RATB, mi-am cumparat resou si bocanci de iarna.
3. Cata vreme as dori sa-mi inchipui ca raman barbat, un Plo de Figues, de la Adrian Sancraian. Macar sa-mi aduc aminte din cand in cand. Prietenii stiu de ce anume. Spre batranete, daca m-oi sminti si n-o ajunge pe-acolo Uniunea Europeana, i-as porunci lui Vineri sa faca rost, de unde stie!, de vita producatoare. Ca viata e scurta.
4. M-au surprins placut „Prince Matei”, „Prince Mircea” si „Soare”, de la Vinarte. La Timisoara (Salonul international de vinuri Vinvest, de la Timisoara, n.n.), aveau standul chiar langa intrare. Cred. Pe caldura aia, de bere, au urmat apoi niste animatoare dragalase, cu picioare superbe, o gara zdrentuita, Rizea cu optimismul lui bolnav ca, sigur, o sa fumam in tren, cum am spart eu, om carunt, cu tirbusonul cheutorile geamului de la buda, ca sa iasa fumul, apoi, doamnelor si domnilor, Bucurestiul! Pana-n zilele noastre. Pe vinul care m-a scarbit, n-o sa-l numesc. L-am cumparat dintr-un magazin „de marca” de pe Grivita, intr-o imprejurare romantica. Ningea „ca-n Esenin si-n poema rusa”, frig d-ala bun, a doua zi-liber, Penelopa…Penelopa, scotisoara luasem din Matache, „rosu, da fiert, sa fie sefu!”, pun pe foc, vine Mos Craciun, dimineata aflu ca am ajuns unde merit, cautam beregata lu’ nen-tu Caron… Bre!, chiar atatea pacate sa fi avut? Sa deschid narile in duhoare de lesie, de sulf si de caine parlit in timp ce latra??! Dupa o saptamana, fix cu zece minute inainte de Anul Nou, am terminat de zugravit casa. Unde ziceai ca e insula aia pustie pe care poti naufragia, oricand, cu o cisterna de Plo de Figues? Un vin cat intreaga mea imaginatie! Spune-i lui Mos Craciun ca e concediat!
5. Feteasca neagra, fara dubiu.
6. Mintea de pe urma a prostilor. Vezi tu, e o boala din neam si despre asta hai sa vorbim in soapta! Nu ne place sa ne strige cineva „Baaa, second-handurilor!!!”, dar „insi de sansa a doua” parca suna, asa, mai dinspre Paltinis. Vinul nostru nu trebuie sa straluceasca decat daca-i bun cu adevarat. Competitia intre criterii si expertii de buna credinta ne pot spune daca-l avem sau nu. Eu nu ma prea pricep, dar daca-l avem si, dupa 20 de ani de exprimare libera, vinul romanesc nu a fost inca spionat in scopuri comerciale de pe satelitul rusesc I4-F3, suntem tampiti de-a binelea!
7. E simplu. Raspunsul are raspuns in cel de mai sus. Pentru ca dintotdeauna, prin efect de rezonanta tarzie, am purtat blugi si am mestecat guma la aproape un secol dupa ce au fost inventate. Am inceput sa bem bere abia dupa ce Imperiul Austro-Ungar ne-a pus-o pe tejghea, cu titlu de bautura nobila. Iar, intre timp, nimeni nu ne-a spus ca, la fel de bine, poti bea vin, ca sa fii in stare sa zbieri din rarunchi : „Haaai Romaniaaa!!!”.
8. Dai un vin?