Rating:♣♣♣♣♣ Preturi: €€€€€
Mai mancasem aici în urma cu doi ani, însa peisajul gastronomic bucurestean s-a schimbat mult (în bine) de-atunci, asa ca am decis sa mai încerc odata Il Gambero Rosso. Îmi aminteam, desigur, sala de mese de la etaj, cu un raft de lemn sus, pe perete, care înconjoara încaperea si care e plin cu sticle de vin. Dar nu-mi aminteam de terasa micuta, care mi-a facut o pofta incredibila sa stau afara, cu toate ca era o seara de sfarsit de octombrie. Cum n-aveau încalzitoare de terasa (am întrebat!), am decis ca înauntru este o optiune mai sigura.
Am stat la parter, la nefumatori, un tanar a venit sa ne întrebe ce si cum. Noi l-am întrebat, la randu-ne, de niste vinuri, arata cam încurcat si nu pricepeam de ce… Raftul de deasupra capetelor, plin cu diverse sticle, parea promitator. Cum veneam dupa o zi de alergatura cu masina (ma rog, de stat cu orele în trafic), am decis ca, înainte de orice, sa ne clatim gatlejurile cu o sticla de vin alb, proaspat, sec si rece, sa ne vina mintea la cap… Am încercat o Donafugata. Un vinisor, nimic mai mult, însa ne-a deschis apetitul, drept pentru care am decis sa continuam cu niste platouri cu salamuri italienesti mixte si sa continuam cu vinul alb, de data asta ceva mai „serios” – Greco di Tufo Mastroberardino (mai bun ca primul, însa în materie de Greco marea mea dragoste ramane San Gregorio). Sticla era deja rece, a mai aparut si-o frapiera, setea ne era înca ridicata, seara promitea… N-a durat nici a doua sticla mai mult decat mi-a luat acum mie sa scriu randurile de mai sus (eram mai multi la masa, nu va ganditi c-am baut eu singur atata), am facut putina conversatie cu Monica, patroana restaurantului (felicitari pentru felul în care stie sa converseze cu caldura, gratie si naturalete, e foarte departe de politetea caznita pe care am întalnit-o în alte parti)… Ne-am dezlegat la limbi, a mai „mers” înca un Greco di Tufo – ultimul din stoc, din pacate! si zic asta nu neaparat de dragul vinului, ci fiindca „nu sade bine” sa te-ncingi la o masa si s-auzi ca s-a terminat vinul – si abia de-aici a început „spectacolul”. Pun cuvantul între ghilimele fara vreo conotatie peiorativa, doar ca sa va starnesc putin (va stiu eu cum salivati deja, asteptand cine stie ce samanta de scandal)!
Boon! Ziceam de spectacol, iar protagonistul a fost bucatarasul stabilimentului, un italian care „rupe” romaneste si care ne-a luat la descusut – cam ce-am vrea, ce ne-am astepta, cat de mult etc. Parea vizitat de inspiratie, asa ca – neputand sa alegem între creveti si diverse feluri de peste – am mers pe mana lui. Ceea ce l-a facut fericit: a plecat în treaba lui, multumindu-ne pentru încredere, si s-a întors peste vreo 20 de minute, cu o mutra de mic bandit triumfator, sigur ca „ne-a prins”… Va spun sincer, asta s-a si întamplat! Au aparut, odata cu bucatarasul, si farfuriile cu cate trei creveti maricei, care-ti lasau gura apa, o jumatate de peste frumos filetat, niste legume facute între-un fel cum n-am mai gustat, plus doua „barcute” din frunze de radicchio rosso, umplute cu o tocatura delicioasa de peste, cu putin sos pe deasupra. Un farfurioi plin cu darurile marii, care ne-a facut instantaneu sa ne dam seama ca salamurile de la debut, oricat de gustoase, nu sunt un premiu suficient pentru un vajnic supravietuitor al „bordurarilor” lui Videanu (apropo, daca avem un senator Marinescu-Bideu, de ce nu si un primar Videanu-Bordura?). Evident (cred ca tot de la trafic ni se trage), ce puteam alege la peste, dupa trei sticle de vinuri albe? Ati ghicit… Niste Rosso di Montalcino… Ati terminat de ras? Binee! Atunci sa va spun ca a mers ca uns? Nu, mai bine nu va spun, ca va dau idei.
De deserturi nici nu va mai povestesc, s-a mai scris pe-aici despre tortino al cioccolato de la Gambero Rosso, va mai zic doar ca la sfarsit nu stiu ce-au mai facut micutul Ratatouille si Monica prin bucatarie si-au aparut triumfatori cu o sticla si niste pahare frumusele de grappa, înghetate… Plooop! Gata si grappa (din partea casei, certo!), ne-am luat ramas bun de la gazde ca niste prieteni si ne-am dus fiecare pe la casele lui, cu amintirea unei seri „pentru premianti” (mai putin partea cu vinurile care se terminau).
De pe nota de plata (total pentru 4 persoane – 850 RON)
Piatto di salumi (salamuri mixte) – 28 RON
Mixed grill de peste – 52 RON
Vin Greco di Tufo – 65 RON
Vin Rosso di Montalcino – 110 RON
Deserturi – 10 RON / portia
Str. Av. Stefan Protopopescu nr 64
Mobil: 0730-006.978
e-mail: gambero.rosso@yahoo.com
Web: www.ilgamberorosso.ro