Viaţa lui s-a confundat cu societatea Vincon. Timp de 35 de ani a făcut vin şi distilate acolo, în cea mai cunoscută reprezentantă a vinului din Vrancea. În ultimii 13, ca director general. Şi totuşi, după ceea ce poate fi numită o viaţă de om, Georgel Costache a plecat de la Vincon. Acum păstoreşte destinele Bioaldevin, o societate care are ca obiect de activitate valorificarea subproduselor vitivinicole. Este prima investiţie de acest gen din România, o investiţie care, deocamdată, se ridică la circa 7 milioane de euro… Dar nu s-a rupt de vin. Şi nici n-are de gând să o facă vreodată. E mai entuziast şi mai optimist ca niciodată. Şi are multe planuri de viitor. Despre care a acceptat să ne vorbească.
Pentru multă lume a fost un şoc plecarea dumneavoastră de la Vincon. De ce aţi făcut acest pas?
– A fost o necesitate. Simţeam nevoia de schimbare. Aveam nevoie de o nouă provocare. Am luat decizia anul acesta, chiar de ziua mea (n.r. – 6 februarie), iar la puţine zile după aceea mi-am pus curriculum vitae pe un site. În două săptămâni aveam 18 oferte. 3 din ţară şi 15 de afară. Pe cele din ţară le-am exclus din start, pentru că am considerat că n-ar fi fost corect. În următoarele două luni am avut întâlniri, ba aici, ba peste hotare, cu 10 ofertanţi. Iar în final au rămas trei societăţi, cu care am demarat negocierile. Pasul l-am făcut către o firmă cu 100% capital străin, cu o investiţie de 7 milioane de euro aici, în Vrancea. Mă ocup de ea direct, în calitate de director general, iar de la 1 ianuarie mă voi ocupa, tot ca director general, şi de o a doua firmă, care va activa şi în ţară, dar şi peste hotare. Este tot o societate cu capital 100% spaniol, deţinută de acelaşi acţionar.
Până la viitoarea societate, haideţi să vorbim despre actuală. Cum se numeşte şi cu ce se ocupă?
– Socitatea se numeşte Bioaldevin şi are ca obiect de activitate valorificarea subproduselor vitivinicole, mai precis tescovină, drojdie de vin lichidă, drojdie de vin solidă, pirighie. Subproduse care, în România, cu mici excepţii, deveneau deşeuri. Conform legii, tescovina trebuia denaturată. Adică se adăuga sare peste ea, pentru a nu se mai putea produce alcool. Bioaldevin este o investiţie care rezolvă două probleme, printre care şi cea de mediu. E drept că tescovina putea fi folosită şi ca îngrăşământ, dar cine risca să o pună din primul an îşi distrugea plantaţiile, din cauza acidităţii şi a taninurilor. Şi nu ştiu câţi oameni îşi permiteau să stocheze tescovina … Fabrica noastră separă seminţele şi tartraţii, iar ceea ce rămâne este amestecat cu biomasă, rezultând un fertilizant senzaţional. Studiile au arătat că este de 3-4 ori mai bun decât gunoiul de grajd.
Dar cu seminţele şi cu tartraţii ce faceţi?
– Cum spuneam, în fabrica noastră separăm aceste subproduse, seminţele şi tartratul de calciu pe care, deocamdată, le vindem în străinătate. În principal în Italia, unde se produc uleiuri, dar şi acidul tartric, singurul acid permis în must. Pot să mă laud că anul acesta am obţinut şi seminţe nefermentate, mult superioare calitativ, a căror valoare pe piaţă este de trei ori mai mare. Tot în fabrica de la Odobesti obţinem alcool brut, 92-94 vol.alc., care, şi el, se vinde afară. O parte pentru rafinat, alta, pentru scop industrial. Dar pe viitor ne propunem să valorificăm noi aceste materii prime, să producem noi uleiuri şi taninuri pentru vin, pentru cosmetică. Avem deja terenul pentru această nouă investiţie, e posibil ca anul viitor să demarăm construcţia.
De unde colectaţi materia primă, doar din Vrancea?
– Nici vorbă, de peste tot din ţară, şi chiar din Republica Moldova. Am colectat anul acesta tescovină de peste tot. De la Jidvei, Cotnari, de la Recaş, din Satu Mare, de la Vanju Mare , Ostrovit. Am preluat 11.500 de tone până acum, dar până la finalul campaniei vrem să ajunge la 18.000 de tone de tescovină. Capacitatea noastră de prelucrare este mult mai mare, tocmai de aceea la anul ne propunem să colectăm în jur de 25.000 de tone. Nu numai din ţară sau din Republica Moldova, ci şi din alte ţări. E drept, transportul costă foarte mult, însă în curând vom vom încerca să obţinem şi noi fonduri pentru această activitate, care în Europa este deja subvenţionată.
A plecat de la Vincon, dar nu s-a rupt de prima iubire
Cum a fost primul an fără campanie de vinificare?
– Nu pot să spun că mi-a fost uşor, a fost dureroasă despărţirea de colegi, de locul în care am trăit atâta vreme. Dar nici foarte greu nu mi-a fost, pentru că am avut mult de muncă. Şi trebuie să recunosc că îmi face plăcere să muncesc, e un nou început, e un proiect în care cred şi pe care vreau neapărat să-l dezvolt.
Să înţelegem că vinul şi Georgel Costache vor merge acum pe drumuri diferite?
– Nici vorbă. Am acceptat oferta spaniolilor şi pentru că îmi vor permite să îmi continui activitatea de expert OIV, de degustător, de jurat în concursurile internaţionale. Ba chiar mă susţin. Plus că, acum, în calitatea de neutru, pot să ajut mult mai mult vinificaţia vrânceană. E drept, anul acesta n-am mai fost implicat în vinificaţie, însă asta nu înseamnă că m-am rupt de vin. Faptul că încă organizez concursul din cadrul festivalului Bachus e o dovadă, nu? Şi sper să îl mai pot organiza multă vreme de acum înainte, pentru că vinul vrâncean are nevoie în primul rând de o schimbare de imagine. Voi ştiţi că au avut loc multe schimbări în bine, că au apărut plantaţii noi, soiuri noi, că Feteasca neagră din zonă începe să fie cunoscută şi apreciată, că vinurile roşii de aici se apropie de trendul internaţional, fiind mai uşoare, cu un extract mai mic. Numai că lumea încă vede tot imaginea negativa a vinului din Vrancea… Cât priveşte activitatea mea în vinificaţie, vă promit că veţi mai degusta vinuri făcute de Georgel Costache. Poate şi distilate…