Devine o evidență că, pe măsură ce investițiile în vinul românesc ajung la maturitate (este singurul sector economic cu absorbție puternică a fondurilor europene) concurența crește și piața internă nu mai e de-ajuns. Eforturile de promovare externă cresc și ele – dar cu ce succes? Am stat de vorbă despre export cu Gabi Lăcureanu, directorul și enologul de la Licorna Winehouse, crama care a marcat o premieră românească în materie de vizibilitate externă printr-o medalie de aur pentru un vin roșu românesc la Decanter World Wine Awards. “În oglindă”, publicăm și câteva gânduri pe aceeași temă din partea Anei Sapungiu, singurul Master of Wine de origine română de pe piața Marii Britanii.

Premiile la Decanter au adus atenție și promisiuni pentru Licorna Winehouse, dar promovarea în Anglia e un efort care trebuie făcut în colectiv

– Gabi, medaliile obținute anul ăsta la Decanter ți-au adus vreun plus de vizibilitate, vreun plus de interes din partea unor posibili parteneri din Marea Britanie? Dacă da, cam la ce mod, la ce nivel?

Gabi Lăcureanu: Când am aflat de premiile Decanter eram chiar la London Wine Fair, expozanți în standul Premium Wine of Romania, împreună cu alți nouă producători. Ce să spun? Ne-am bucurat că am fost vizitați de reprezentanți ai revistei Decanter și de membrii juriului concursului DWWA, lucru ce a atras atenția sănătos asupra standului României. Despre succesul Licorna (primul vin roșu românesc ce a obținut medalie de aur la prestigiosul concurs, dar și două soiuri românești medaliate cu argint) s-a vorbit în grupurile de wine lovers prezenți la acest târg. De la târg am plecat cu promisiuni de parteneriate din partea importatorilor britanici, doar că din punctul meu de vedere acestea vor trebui făcute la comun cu membrii asociației sau cu alți producători, deoarece promovarea și comunicarea vinurilor românești pe piața Marii Britanii este foarte costisitoare, deci în niciun caz nu e o luptă pe care să o poți duce singur. Suntem și acum în discuții cu doi importatori familiarizați cu vinurile românești și probabil în această toamnă vom deschide piața, cu primele comenzi. O problemă este aceea că nu suntem percepuți pe piața britanică, și nu numai pe cea britanică, drept producători de vinuri premium și de cele mai multe ori discuțiile se opresc la negocierea prețului de achiziție de la cramă. Aceasta în ciuda faptului că unele dintre vinurile producătorilor români sunt valoroase atât economic, cât și calitativ. 

În concluzie există deschidere, însă ne lipsește o strategie de comunicare comună și aplicarea corectă a acesteia. 

Importatori și distribuitori englezi vin în România, dar faptul ne prezentăm internațional cu vinurile ieftine ne face un deserviciu

– Ce crezi că ar trebui făcut în continuare de către crama voastră, pentru a exploata acest succes sau pentru a-l mări?

Gabi Lăcureanu: O confirmare a calității vinului Licorna nu este suficientă pentru a vinde vinurile acolo. Este nevoie de un efort constant și de echipă. Un prim pas, un moment important va fi la mijlocul lunii septembrie, când nouă importatori, distribuitori și un ziarist din Marea Britanie vor veni în România. Aceștia vor face cunoștință cu vinurile de la o parte dintre producătorii români și vor vizita Licorna Winehouse și Budureasca. Tot aici se vor ține și sedințele de degustare și discuțiile pentru eventualele parteneriate. Aceste proiect este realizat de Asociația Premium Wines of Romania, din care facem parte. Cred că se fac pași siguri pentru promovarea ideii că România face vinuri bune și foarte bune la un preț corect internațional.

– Este posibil succesul pe o astfel de piață “de unii singuri” (adică fiecare cramă pe cont propriu) sau e nevoie de ceva colectiv? Cum ar trebui să arate fiecare dintre variantele de mai sus?

Gabi Lăcureanu: Dacă e să mă refer la ”efortul colectiv”, nu pot să nu remarc faptul că, la târgul de la Londra, România era reprezentată ca țară nu de un singur stand, cum ar fi și normal, ci de două: Wine of Romania și Premium Wines of Romania. Acest fapt a generat multă confuzie vizitatorilor. Părea că sunt două Românii, și cred că acest lucru face un deserviciu promovării vinului românesc. Tot  vorbim că ar trebui să avem o comunicare unitară, să ne asociem (ceea ce încercăm), dar nu reușim să ne prezentăm împreună. 

Alt aspect care cred că nu face cinste vinului românesc este faptul că și noi, ca producători, adesea alegem pentru aceste târguri din afara țării doar vinurile pe care ne interesează să le vindem în acea țară (răspunzând cererii de preț mic despre care am vorbit mai sus). Astfel, nu venim cu cele mai bune vinuri ale noastre, iar acest fapt nu ne ajută la schimbarea percepției asupra vinului românesc. Din punctul meu de vedere, la târgurile internaționale trebuie să prezentăm tot ce are mai bun fiecare cramă, astfel ne vom poziționa mai sus și vom putea altfel negocia pentru export. 

Ana Sapungiu MW crede că eforturile de promovare ale României trebuie să țintească persoane cu poziții importante în vinul din Marea Britanie

“Ar fi bine ca România (să vizeze – nr) recrutarea de potențiali studenți la Institute of Masters of Wine și să susțină vizite în țară ale actualilor studenți. Cam toți cei care urmează cursurile Institutului sunt persoane cu influență și ocupă poziții importante în industria vinului. Situație care se poate consolida și mai mult după absolvire. Contactul direct cu acești oameni și/sau cu propriii tăi studenți crește șansa de a îmbunătăți imaginea țării ca producătoare de vin, destinație de wine tourism, cu implicații și în comerțul cu vin”, declara cu ocazia VINARIUM Ana Sapungiu, singurul Master of Wine de origine română, pentru Vinul.Ro. Tot ea opina că eventuala intrare pe piața de la noi a unor giganți internaționali din domeniu ar fi benefică din același punct de vedere: “Producătorii locali vor fi obligați să promoveze mai intens brandul de țară, imaginea vinurilor românesti. Vor face modificări la stil, preț sau ambalaj dacă e nevoie (…). Globalizarea poate aduce și consumatori noi”, declara ea, atrăgând atenția că “este și datoria marilor retaileri de a păstra un echilibru, chiar să pună un accent pe producția locală, de vreme ce își desfășoară activitatea aici”.

Într-o discuție online cu semnatarul acestor rânduri, Ana Sapungiu MW arăta, la începutul verii 2018, când tocmai se anunțaseră medaliile românești de la Decanter, că argumentele de vânzare pe piața britanică trebuie să fie “vinurile din struguri autohtoni, prețul competitiv și tradiția în producerea vinului”. Ea atrăgea atenția că e nevoie, pentru a reuși în Anglia, de un mix între eforturile individuale ale cramelor – pentru a identifica și stabili relații și oportunități clare de business – și o acțiune comună care să creeze o bună imagine de țară producătoare. Și ea, ca și Gabi Lăcureanu mai sus, consideră că e nevoie de vinuri în segmentul mainstream, care să atingă cât mai mulți consumatori pe termen scurt, dar e nevoie și de vinuri high end, “pentru a crea o imagine de calitate foarte bună, vinuri interesante, cu o poveste”.