Piata internationala a vinului a suferit, pe parcursul crizei, cateva modificari notabile, cea mai importanta fiind scaderea vanzarilor pe segmentul de vinuri medii, dublata de o crestere in constanta crestere pentru vinurile premium sau high-end. Circulatia geografica a acestor vinuri nu mai este, insa, cea cu care ne obisnuisem inainte de criza: SUA aproape ca si-au inchis portile in fata marilor chateaux-uri, in schimb China si Japonia aproape ca nu mai doresc altceva.
Piata din Statele Unite pare sa se fi orientat in primul rand catre podgoriile boutique din Napa si Sonoma, atitudinea generala fiind ca marile vinuri din Bordeaux sunt mult supraevaluate. In acelasi timp, in China se cumpara cantitati importante de Margaux, Mouton, Lafite, Carruades de Lafite, Cheval Blanc, Duhart Milon, Angelus si Lynch Bages, in timp ce restul vinurilor sunt ignorate. Raport semnificativ: in 2009, unul dintre cei mai mari dealeri de vinuri din Bordeaux, Farr Vitners, a vandut in China 30.000 de cutii de vin, pentru 53 de milioane de lire sterline (63 milioane de euro), adica pentru un pret mediu de 1.760 de lire per cutie, suma ce reprezinta 40% din incasarile totale ale firmei, insa doar 15% din volumul de vin pe care il tranzactioneaza.
In SUA, la mare cautare au ramas vinurile de peste 15 dolari, cea mai rapida crestere fiind cea din segmentuld e vinuri de peste 50 de dolari / sticla. Principala problema cu care se confrunta principalele piete de desfacere a vinului (SUA, Marea Britanie, Japonia si China) ramane gasirea unei politici optime de preturi pentru vinuri, in conditiile in care supraproductia din ultimii ani a condus la o diversificare fara precedent a ofertei si la imposibilitatea practica de a crea o identitate fara a investi sume fabuloase in promovare.
