Cezar Ioan
E luna indragostitilor si dilema unui cadou din suflet pentru persoana iubita ajunge sa se strecoare aproape inevitabil in mintile multora. Desi optiunile par nesfarsite (inel, excursie, flori, ciocolata, bomboane, invitatie la restaurant), realitatea este ca e greu sa gasesti ceva care sa te reprezinte, care sa marcheze momentul la adevarata lui semnificatie si care sa-i ramana persoanei iubite in amintire eventual si peste timp. Eu, ca de obicei, votez pentru vin.
Multi invatati sunt de parere ca intreaga civilizatie mediteraneana ar fi de neconceput in absenta a doua plante: vita de vie si maslinul. Fara ca prin asta sa se inteleaga cumva ca ma consider un astfel de invatat, sustin aceasta idee cu toate puterile mele.
Pentru ca substanta acestei afirmatii acopera cel mai bine toate semnificatiile acestor doua roade ale pamantului. Nici vinul, nici uleiul de masline nu sunt doar niste simple produse alimentare. Ambele transced simpla functie de supravietuire, ambele poarta in ele germenii prosperitatii materiale dar si ale evolutiei spirituale. Cultura maslinilor si a vitei de vie – implicand o actiune constanta, constienta, prelungita din partea omului – a fixat umanitatea de aceste meleaguri, a infratit-o cu pamantul, asa cum radacinile fixeaza solul.
Valoarea economica, dar si cea spirituala a acestora, a constituit baza bunastarii populatiilor din regiune, inca din zorii civilizatiei.
Derivatele acestor plante au fost primele marfuri a caror producere a depins in mare masura doar de iscusinta omului si care puteau fi pastrate si comercializate cu succes pe perioade indelungate de timp.
Uleiul de masline si vinul au fost, alaturi de ierburile de leac, primele medicamente inventate de om, atat pentru trup cat si pentru suflet. Nu intamplator ambele se regasesc in majoritatea practicilor religioase, constituind elemente indispensabile si in comunicarea omului cu divinitatea.
Intr-o lume care „reuseste” – incet, dar sigur – sa se rataceasca de mostenirea sa culturala si sa cedeze ispitei de a alege „drumul comod”, al globalizarii, putini sunt cei care inteleg sa se diferentieze printr-o optiune fundamentata, constienta, catre valorile civilizatiei traditionale. Aceasta optiune presupune azi un anumit grad de educatie, de responsabilitate si – de ce nu? – de sensibilitate. Aici – intr-adevar – posibilitatile sunt nesfarsite.