Articol de Ioan T. Morar / Foto Carmen Morar //
„Da, stiu, mi-a zis, numele domeniului Sorin atrage atentia romanilor, am avut multi vizitari care ori credeau ca sunt roman, ori se numeau Sorin si voiau sa-si cumpere vin cu eticheta numelui lor”. Nu e roman, il cheama Luc Sorin si a venit acum peste 20 de ani din Chablis (Burgogne), unde se ocupa tot cu vinul. A fost atras de zona Bandol, de potentialul de aici si de faptul ca, in constrangerile dosarului AOC Bandol, este nevoie de invechirea vinului minimum 18 luni in butoi de lemn. E un vinificator singuratic, indragostit de ceea ce face, pasionat, iubitor de traditie dar si inovator. Domeniul lui (Bandol, 4 hectare, Cotes de Provence, 11 hectare)este la trei kilometri de mare, pe dreapta cum mergi dinspre Saint Cyr sur Mer spre Castellet sau Cadiere de Azur, doua localitati catarate pe munte. E un domeniu intre alte domenii, pe o ruta a vinului de Provence, unde se abat drumetii la o degustare sau locuitorii din Toulon si Marseille la o aprovizionare.
Domaine Sorin practica o agricultura “rezonabila”, fara ingrasaminte sau alte adaosuri. Am incercat sa-l intalnesc si cu o luna inainte, i-am trimis un mail, i-am dat cateva telefoane (nu a raspuns nimeni) si chiar m-am dus pana la crama lui din mijlocul viei, dar nu era deschisa. De data asta am fortat, din nou, stiam ca e in plin cules de struguri si musai era acolo. Asa s-a si intamplat, a venit, ne-a deschis la crama dar a spus ca nu poate sta mult de vorba, ca tocmai verifica niste must. Parea un savant pe care tocmai l-am scos din laborator unde, evident, era pe cale sa descopere ceva uimitor. Si chiar mai incolo, cand l-am urmarit consultand manometre si hartii, apasand butoane si deschizand robinete, tot un savant absorbit de munca lui parea. Acum era in faza verificarii primului must. A cules strugurii pentru rose (culegerea pentru strugurilor pentru rose se face obligatoriu noaptea) si pentru alb din care va face Cotes de Provence.
Parcelele pentru AOC Bandol nu sunt inca asa de coapte cum trebuie, asa ca le va culege in urmatoarele zile, cand va fi cazul, manual, asta fiind o alta obligatie a “caietului de sarcini” pentru Bandol. Ce a cules pana acum a facut-o mecanic, la vinul de Provence se admite. In total, toata via este lucrata de trei oameni, printre care, evident, el, proprietarul care nu sta in birou picior peste picior, ci pune osul la treaba in rand cu ceilalti angajati. Vin rosu, de mai multe ori intors Il insotim sa facem poze chiar in zona de productie unde ies in evidenta, imediat, butoaiele uriase montate pe rulmenti, ceea ce le da posibilitatea sa se roteasca. Este singurul domeniu din lume, spun specialistii, unde exista aceasta inventie. Ele sunt folosite la vinificat si, sustine inventatorul lor, domnul Luc Sorin, asta creeaza o extraordinara omogenitate a taninurilor. Butoaiele se invart intre cinci si zece zile (in functie de formulele rezultate din aprecierea recoltei), de trei ori pe zi. Vinul de Bandol (singurul obtinut astfel) este, in varianta lui rosie, o mandrie pentru producator. Pe care publicatia americana (acum cu actionari singaporezi) The Wine Advocate il numeste “unul dintre cei mai excitanti facatori de vin din Sudul Frantei”.
Totusi, nu putem pleca de acolo fara o mica degustare, desi sunt cu masina si nu ma pot bucura prea mult. Albele sunt vinuri obisnuite pentru zona, la fel si rose-urile. Iese in evidenta cel numit 7 cepages in care cele sapte soiuri tipice pentru Provence se inteleg de minune, intr-o armonie gustativa perfecta. Dintre rosii, Prestige, Cotes de Provence si Bandol AOC Rouge m-au cucerit. Ultimul, din 2007 (Mourvedre 85%, Syrah 10%, Carignan 5%) este, pentru mine, un campion al tuturor Bandol-urilor pe care leam cunoscut pana acum. Si cel mai scump produs al cramei, vandut la 18,50 euro sticla. Va cheama sau nu va cheama Sorin, daca aveti drum prin Provence, merita sa va opriti la acest domeniu atipic din AOC Bandol.
