9 mai 2008. Era dimineata, soarele intra prin geamul sufrageriei, directionat in spoturi intermitente de frunzele copacului din apropiere. Fereastra nu era deschisa, dar pot sa jur ca pasarelele cantau, etc. Oglinda mi s-a parut mai ingaduitoare in dimineata aceea, chestie care, desi nu as recunoaste oficial, m-a binedispus. Pana si pasta de dinti a avut un gust bun. Imi pun costumul cel mai frumos, uniforma care ma protejeaza ca armurile din jocurile rpg impotriva lumii dezlantuite si a birocr
Publicitate
