Scris de Loreta Budin
Viticultura biodinamica este pe val: la nivel international, consumatorii se lasa tot mai mult cuceriti de vinuri obtinute prin metode „earth friendly”. Critici reputati precum Robert Parker in SUA sau Jancis Robinson in Marea Britanie isi declara interesul vadit pentru astfel de produse. Vinificatorii francezi, dar mai ales americani, sunt sedusi de conceptul considerat drept „calea regala spre adevaratele vinuri de terroir“. Concept care, trebuie spus, s-a dovedit a fi un excelent instrument de marketing.
CU BINECUVANTARE DE LA MAICA DEMETER
Cifrele vorbesc: desi deloc ieftine, vinurile certificate drept biodinamice se vand foarte bine. Peste ocean, asociatia Demeter USA, singurul organism de certificare al fermelor Biodinamice (termenul e marca inregistrata cu majuscula!), si-a triplat membrii in ultimii 5 ani. La nivel international, Demeter este singura asociatie ecologica care a constituit o retea de organizatii de certificare, in 45 de tari ale lumii. In Romania nu exista culturi biodinamice; sunt insa producatori care au scos pe piata vinuri din struguri ingrijiti si recoltati in functie de fazele lunii (o viticultura in armonie cu energiile universului reprezinta unul din conceptele de baza ale agriculturii biodinamice). Exemplu: gama Crai Nou din struguri bio, de la Domeniile Franco-Romane, sau Editia Crama Basilescu, de la Crama Basilescu (soiul Sauvignon Blanc din productia 2008 a fost recoltat pe luna plina). Producatorii respectivi sustin ca vinurile respective au proprietati organoleptice superioare. Ceea ce ne duce la intrebarea de baza: ce este viticultura biodinamica, si cum se reflecta ea in calitatea vinurilor?
O FORMA „EXTREMA“ A VITICULTURII ORGANICE
Jancis Robinson scrie in The Oxford Companion to Wine, editia 2006: „Viticultura biodinamica este o forma imbogatita sau extrema a viticulturii organice”. Ea mai precizeaza ca viticultura biodinamica a dus si la „cateva rezultate impresionante”, dar „fara garantia unor explicatii stiintifice concludente”. Similar celei organice, viticultura biodinamica interzice folosirea ingra- samintelor si a pesticidelor de sinteza. Diferenta majora intre cele doua sisteme de cultivare si ingrijire a vitei de vie o constituie asa numitele preparate, adica tratamente vegetale si composturi folosite in biodinamica, cu rol de a stimula solul si de a intari sanatatea plantei. Efectul lor real asupra calitatii finale a recoltei este controversat – de unde necesitatea unor studii stiintifice.
DE LA STEINER CITIRE
Bazata pe teoriile expuse prin anii ’20 de filozoful austriac Rudolf Steiner, viticultura biodinamica a capatat notorietate relativ recent, din anii ’80 incoace; vede fiecare ferma viticola ca pe un organism viu, ca pe un tot unitar care are suficiente resurse pentru a se autosustine si a se dezvolta sanatos, in armonie cu Universul. Lucrarile agricole sunt planificate pentru a coincide cu ritmurile cosmice; solul si plantele sunt tratate cu diverse preparate vegetale, obtinute conform unor ritualuri aparte, in rezonanta cu pulsiunile Universului, cu alinierea astrelor samd. Reteta preparatelor biodinamice si modul in care sunt ele folosite par desprinse dintr-o carte cu vraji. Spre exemplu, preparatul 500 inseamna „gunoi de grajd fermentat intr-un corn de vaca, ingropat in pamant si lasat peste iarna. Se pulverizeaza pe sol, in proportie de 60 g la hectar, in 34 litri apa.” Preparatul 501: „Cuart macinat, amestecat cu apa de ploaie si introdus intr-un corn de vaca, ingropat in primavara si apoi dezgropat in toamna. Se pulverizeaza pe vie.” Preparatul 502: „Flori de coada calului, fermentate intr-o vezica de cerb”. Trebuie precizat ca toate preparatele sunt diluate si apoi activate sau energizate conform unui procedeu special, numit „dinamizare”. Apoi, se aplica pe sol sau pe plante in proportii homeopatice, dupa un calendar strict. Bolile viei sunt vazute si tratate ca simptom al unor afectiuni mai profunde, care afecteaza „organismul” fermei per ansamblu. Se actioneaza deci pe principiul „corecteaza problema in sistem si boala va disparea de la sine”.
CONTROVERSA: „ALCHIMIE“ VERSUS „BACK TO THE ROOTS“
Viticultura biodinamica suscita controverse aprinse. Cei aflati in tabara „anti” califica miscarea drept „un amestec de bune intentii, hocus-pocus cvasi-religios, marketing abil si analfa betism stiintific”. Ei mai sustin ca, dincolo de tot arsenalul „alchimic”, viticultura biodinamica nu este, de fapt, decat viticultura organica, cu toate beneficiile cunoscute ale acesteia din urma. Cei aflati in tabara „pro” aduc drept argument rezultatele spectaculoase obtinute de producatori de top, precum Nicolas Joly si Michel Chapoutier din Franta. Mai sunt citate lucrarile microbiologului francez Claude Bourgignon; cercetarile sale au demonstrat ca nivelurile vietii microbiene in solurile tratate biodinamic sunt mai mari ca in terenurile viticole tratate prin metode conventionale. Autorul studiilor a marturisit totusi ca nu a inteles care sunt mecanismele biodinamicii, cum „functioneaza” ea. Cei direct implicati in acest tip de viticultura sustin ca da, intr-adevar, roade de calitate. Chiar daca multi nu aplica regulile biodinamicii „ca la carte” – sau, mai precis, le adapteaza conditiilor existente pe propriile plantatii. In fapt, spun ei, insusi acest ritual impus de ingrijire a vitei de vie, metodele naturale de tratare a plantelor si a solului, atentia sporita fata de resursele imediate oferite de ferma, grija pentru detaliu sunt suficiente pentru a duce la recolte mai bune, si deci la vinuri calitativ superioare. Desi s-au facut cateva studii stiintifice serioase privind eficienta metodelor biodinamice, subiectul ramane deschis. O bariera o constituie si faptul ca astfel de cercetari, care necesita monitorizari riguroase si de lunga durata, rareori gasesc finantarea necesara. Prima intrebare pe care si-au pus-o cercetatorii a fost: ce cautam sa masuram? A incerca sa demonstrezi/verifici/ masori superioritatea metodelor biodinamice prin comparatie cu cele conventionale este un lucru inutil, au concluzionat aceiasi, din moment ce viticultura biodinamica este si viticultura organica, iar beneficiile viticulturii organice asupra calitatii solurilor si sanatatii plantelor au fost demonstrate deja.
CE SPUN STUDIILE
Un studiu des citat in domeniu este Soil and Winegrape Quality in Biodynamically and Organically Managed Vineyard, publicat in 2005, in American Journal for Enology and Viticulture. Cercetarea a dorit sa afle daca preparatele specifice agriculturii biodinamice cresc intr-adevar calitatile solului si ale strugurilor. Studiul a fost initiat in 1996, pe 4,6 ha cultivate cu Merlot, in California, si s-a desfasurat pe parcursul a 6 ani. A constat din doua tratamente, biodinamic si organic (de control). Concluzia nr. 1: nu au fost gasite diferente in privinta calitatii solului, la adancimi intre 0-15 cm, intre loturile tratate biodinamic si cele netratate. La fel, nicio diferenta nu a fost gasita in privinta eficientei microbiene. Productia finala, numarul de ciorchini si greutatea lor, greutatea fructelor nu a aratat nicio diferenta, iar incidenta boilor a fost minora in toate loturile. Concluzia nr. 2: pentru a determina in mod real daca calitatea vinurilor biodinamice este rezultatul preparatelor biodinamice sau doar o chestiune de practici de viticultura si oenologice, ar fi necesara o evaluare a vinurilor din struguri obtinuti in urma celor doua tipuri de tratamente.
GUSTUL BIO-D
Ce proprietati organoleptice comune au totusi vinurile biodinamice? Acum cativa ani, am avut ocazia sa vizitez in regiunea italiana Abruzzo o ferma biodinamica – Azienda Emidio Pepe, care produce vin dupa metodele francezului Nicolas Joly. Vinurile mi s-au parut, ca sa folosesc un eufemism, ciudate. Aparte, comparativ cu tot ceea ce degustasem pana atunci. Crude, usor amarui, cu arome bazale, mai apropiate de fruct si de pamant, cu aciditate crescuta. Sunt vinuri necosmetizate, necorectate, „brute”. Se pare ca aciditatea crescuta este o constanta a vinurilor de acest tip. De fapt, spun producatorii, mineralitatea lor scoate in evidenta caracteristicile fructului si asta le face sa para mai acide. Se mai invoca alte cauze: cantitatea de potasiu necombinat, care este mai mica in mustul obtinut din struguri tratati biodinamic (adica, fara fertilizatori sintetici pe baza de potasiu), si care duce la o crestere a aciditatii totale.
IN LOC DE CONCLUZIE
Vinurile biodinamice continua sa aiba sustinatori, iar simpla mentiune „biodinamic” atrage atentia, suscita curiozitatea si creste preturile. Este evident ca, dincolo de latura de marketing, vinurile Bio-D sunt produse curate, facute cu grija pentru detaliu, de producatori pasionati de meserie. In ce masuram acel „extra” adus de practicile biodinamice – preparatele specifice, lucrarile armonizate cu calendarul cosmic samd – chiar are efect asupra calitatii finale a produsului… asta inca ramane de descoperit. In SUA, producatorii sunt mai atrasi de practicile biodinamice decat de cele organice din motive cat se poate de pragmatice. Somelierul Larry Stone, managerul cramelor lui Francis Ford Coppola, declara ca producatorii resping actuala legislatie americana privind viticultura organica, din cauza prevederilor restrictive la capitolul vinificatie. Legislatia de peste ocean permite cantitati foarte mici de sulfiti in produsul final. In schimb, standardele biodinamice pentru sulfiti sunt aliniate celor europene pentru vinurile organice – ceea ce, dintr-o data, schimba perspectiva.