Articol de Ioan T. Morar //
Va marturisesc din capul locului ca nu sunt mare amator de beaujolais. Si, cu toate astea, tot am cumparat o sticla ca sa fiu in rand cu tot frantuzul, sa particip la aceasta miscare impresionanta care aduce servicii vinului, in mod clar. Beaujolais-ul nu e pe gustul meu pentru ca e un vin tanar, prea tanar, nu e structurat, e usurel si inconsistent. Asta, desigur, la primul si al doilea pahar. Cine trece mai departe isi inveseleste inima! „Le Beaujolais Nouveau este arrivé” este, de acum, o fraza care a depasit Franta si nu are nevoie de traducere (tin minte ce mirat am fost cand, cu un prieten, am vazut aceasta inscriptie tocmai la Tabor, in Cehia, intr-un satuc nu foarte indepartat de Praga). Cred ca apare deja si in Romania. Ea devine efectiva, de cativa ani, in cea de-a treia joi din noiembrie. In septembrie 1951, un act oficial interzicea comercializarea vinurilor cu Apelatiune Controlata din anul in curs pana pe 15 decembrie, ceea ce a starnit protestele viticultorilor. Asa ca data de incepere a vanzarilor si consumului s-a mutat pe 15 noiembrie, din 1967, pana-n 1985, apoi se opteaza pentru formula „a treia joi din noiembrie”.
Numele acestui vin proaspat si foarte vestit este dat de localitatea Beaujeu, fosta capitala zonala, iar aria de productie se intinde intre Macon si Lyon, cu doua AOC principale, Beaujolais si Beaujolais-Villages. Soiul principal , folosit aproape exclusiv, este Gamay Negru (minimum 85 %) alaturi de alte soiuri secundare, de la Pinot Noir si Pinot Gris la Chardonay, iar taria alcoolica este de obicei de 12 grade, ceea ce il face, cum spuneam, un vin usor, un vinisor! Viticultura se practica in zona de pe vremea romanilor, apoi, in vremea nobililor, e vin de casa, fara sa fie vestit in restul lumii. Pana la jumatatea secolului trecut, beaujolais era un vin al celor din Lyon, un vin obisnuit. Cariera sa a inceput, de fapt, in momentul in care Maurice Maréchal, fondatorul saptamanalului Le Canard Enchainé, s-a imprietenit cu un viticultor din Julienas si toata redactia isi petrecea vacantele acolo. Asa a inceput sa fie cunoscut, din povesti, vinul de Beaujolais. Apoi, in cel de-al doilea razboi mondial, o serie de artisti, scriitori, intelectuali de tot felul plecati din Parisul ocupat au poposit, in bejenie, la Lyon si au apreciat vinul local, vorbindu-l, apoi, de bine. Beaujolais 
Nouveau, ca vin primeur, se naste, cum am mai spus, in 1951, iar inceputurile sunt destul de timide, cu o vanzare de 1000 de hectolitri in 1960. Productia a primit un impuls dupa ce Georges Duboeuf, un negociant de vinuri, a intrat in afacere. Reteaua de vinuri Nicolas a impins in fata noul produs, astfel incat in 1970 productia a fost de 100.000 de hectolitri! Cinci ani mai tarziu apare un roman popular scris de René Fallet si intitulat „Le Beaujolais nouveau est arrivé“. Succesul romanului este asigurat, printre altii, si de cunoscutul om de televiziune Bernard Pivot, originar din Beaujeu! De acum marketingul intra in forta: In 1975, vinul se lanseaza cu un spectacol televizat, Georges Brassens, prieten cu René Fallet, este nasul productiei din acel an, iar Mireille Mathieu, nasa! Vinul e la moda la Paris, apoi devine o moda in toata lumea.
In 1998, productia a fost de 1 400 000 hectolitri, din care 600.000 de hectolitri au plecat la export. De atunci, insa, se pare ca suflul acestei mode a cam scazut, cel putin asa se plang producatorii, desi au intrat in joc, pe langa pietele din USA si Japonia, cele din Rusia si Coreea de Sud. In Japonia, se stie, seara de lansare a Beaujolais Nouveau este o nebunie, datorita fusului orar niponii sunt primii care gusta noul produs. Unii nu se multumesc doar sa-l guste, vor sa se si scalde in el, drept pentru care, dupa cum se stie, exista chiar spa-uri cu beaujolais in loc de apa!
Articol aparut in revista Vinul.Ro / nr. 68, decembrie 2013
