Luna aprilie a fost supraaglomerată de evenimente dedicate vinului. Masterclass-uri, degustări, târguri, toate într-o înlănţuire de n-a avut timp ficatul să respire. Un merit pentru programul încărcat al iubitorilor de vin l-a avut şi importatorul Grekka Terra, care şi-a continuat în forţă activitatea de promovare a vinurilor greceşti. Nu numai că n-a ţinut cont de multitudinea de evenimente, ba chiar a şi profitat de ele.
Seria manifestărilor dedicate vinului grecesc a debutat în forţă pe 8 aprilie, atunci când, la Restaurant Grecesc Amvrosia, a avut loc o prezentare a vinurilor Boutari, susţinută de Alexandros Tzachristas, chief -winemaker pe zona de sud a marelui producător care deţine plantaţii şi crame în mai toate zonele Greciei. O prezentare care, să recunoaştem, s-a ridicat mult peste nivelul vinurilor aduse în degustare, pentru că, exceptând Moschofilero Boutari 2015, un clasic care se vinde anual în circa un milion de sticle, şi Boutari Naoussa Grand Reserve 2008, celelalte vinuri nu au impresionat în mod deosebit. Nici măcar mult aşteptatul Oropedio 2014, prezentat pentru prima dată în afara graniţelor Greciei, nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor. Oropedio este tot un Moschofilero, trecut câteva săptămâni prin lemn vechi – a patra utilizare – în special pentru a-i da un plus de onctuozitate, dar şi pentru a reduce terpenii şi a face mai uşoară asocierea soiului cu peştele la grătar… Iar celelalte vinuri din prezentare, Simio Stixis rose şi Moschato Spinas, nu depăşesc media în clasele lor.
Mult mai bine au arătat vinurile selecţionate de Vasilis Ioannou şi Achim Laurenţiu Avram, pentru Greek Wineclass, eveniment organizat în cadrul Goodwine. Primul, Savatiano Papagiannakos 2015, a fost o plăcută surpriză, fiind mai dens şi mai onctuos decât predecesorii. Acum, nu că nu mi-ar fi plăcut 2014, dar acesta dă mai multe motive de satisfacţie. Malagousia Gerovassiliou 2015 , şi el mai corpolent ca varianta precedentă, rămâne unul dintre vinurile de top ale Greciei. Chiar dacă încă nu şi-a atins potenţialul maxim. Cum nu a făcut-o nici Thalassitis 2014, Assyrtiko-ul de la Gaia, deşi a fost unul dintre cele mai apreciate vinuri în degustare. Noul Tear of the Pine, acest Retsina în stil nou realizat din Assyrtiko e şi el mai plin, mai corpolent, dar parcă şi notele de pin sunt mai pregnante. Makedonikos Moschomavro a fost lovit, dar oricum nu prea aveam aşteptări de la acest rose de la Tsantali. Celălalt rose, Akakies 2015 de la Kir-Yianni, s-a comportat onorabil. Poate că s-a comportat chiar bine, dar eu, în sufletul meu, aşteptam varianta cu bule… Cele două roşii din prezentare, Agiorgitiko Gaia 2015 şi Ramnista Kir-Yianni 2011, au fost aşa cum le ştiam. Adică superbe, cu un plus pentru Xinomavro-ul lui Stelios Boutari. Evenimentul s-a încheiat în note dulci, cu un Muscat de Samos realizat de una dintre cooperativele de pe insulă şi cu Mavrodaphne Cambas, un vin din Patras. Ambele, vinuri dulci naturale, dar în culori diferite.